Ca avocat de aproape două decenii, mi-e greu să cred că nu ați înțeles cât paradox este în modul în care românii își manifestă prețuirea față de ceea ce contează pentru ei. Să vă fi înșelat chiar atât de tare relativismul cu care pare că ei își prețuiesc valorile? Din cauza inapetenței lor de luptă civică, ați crezut cumva că nu-i doare sufletul atunci când loviți în ceea ce ei prețuiesc atât de mult, respectiv în Biserica lor strămoșească, aproape singura legătură puternică ce le-a mai rămas cu trecutul?
Ca purtător de cuvânt al unei inițiative civice fără precedent prin numărul susținătorilor ei, mi se pare absolut explicabil modul în care atacați Biserica, pentru a dilua mesajul acestei inițiative civice, profund legată de valorile neamului românesc, și pentru a divaga de la acest subiect despre care nu ați crezut niciun moment că este atât de important pentru români.
Ca cel mai mic din Biserica Ortodoxă Română, nu mă interesează explicațiile din spatele defăimărilor fără precedent la care sunt supuse Biserica și poporul ei. Nu mă interesează nu pentru că durerea nedreptății acestor defăimări nu mi-ar sfâșia sufletul, ci pentru că rațiunile pentru care faceți aceasta sunt probabil la fel de urâte ca faptul în sine pe care îl produceți.
Ceea ce însă uitați este că, așa cum spuneam mai sus, românii au un mod paradoxal de a se raporta la ceea ce ei prețuiesc. Din această cauză, puteți spune orice despre ierarhii Bisericii noastre, noi îi pomenim pentru că astfel este ritmul liturgic al inimii acestui popor. Mai mult decât atât, puteți dovedi orice denigrare împotriva Bisericii noastre, noi o vom lua ca pe o denigrare a noastră înșine și vom spune că pentru indiferența noastră se întâmplă toate acestea, pentru lipsa noastră de vigilență ori, poate, pentru prea puțina aplecare spre înțelegerea adevărurilor lumești.
De aceea, închei simplu – pentru că adevărul se exprimă în puține cuvinte – spunându-vă că noi cei ce nu acceptăm să loviți în Biserică și ierarhii ei, nu suntem fundamentaliști habotnici, ci suntem români creștini, care prețuim legile acestei țări, dar ne iubim profund adevărurile mai vechi decât timpul, cum ar fi, de exemplu, ierarhii ca urmași ai apostolilor lui Hristos pe pământ. (av. Ana-Corina Săcrieru)
