În perioada 14-17 iunie 2021, în Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei, s-au desfășurat conferințele preoțești de primăvară, dedicate Anului omagial al pastorației românilor din afara României. Întâlnirile clericilor din cele șapte protoierii ale Eparhiei au avut loc în Catedralele „Înălțarea Domnului” din Buzău și „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Focșani, fiind precedate de oficierea Sfintei Liturghii.

Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, a prezidat conferințele preoților din Protoieriile Focșani I (14 iunie), Buzău II (15 iunie), Panciu (16 iunie) și Pătârlagele (17 iunie). Alături de Înaltpreasfinția Sa s-au aflat consilieri eparhiali și părinți protopopi.

În deschiderea acestor întruniri, Ierarhul a amintit eforturile făcute de Patriarhia Română, îndeosebi după 1989, pentru a veni în întâmpinarea nevoilor spirituale ale românilor aflați departe de țară.

„Încă din primii ani de după Revoluție, Biserica Ortodoxă Română a acordat o atenție deosebită pastorației românilor din diaspora și din jurul granițelor țării, prin înființarea de noi parohii și chiar a unor eparhii, iar eforturile nu au fost deloc mici. Desigur, au apărut fel și fel de probleme, pentru că această lucrare pastoral-misionară nu putea fi împlinită decât în cooperare cu autoritățile române și cu cele ale țărilor în care s-au stabilit românii. Era necesară asigurarea unei surse de trai preoților care și-au asumat responsabilitatea de a-i păstori pe credincioșii români, într-un context cu totul special, precum și a unei locuințe pentru familiile acestora. Au existat cazuri cu preoți care au plecat singuri în străinătate, punând bazele unor parohii, după care și-au putut întregi familia, prin aducerea soției și a copiilor. Mai mult decât atât, a trebuit să-și găsească mai întâi un loc de muncă, pentru asigurarea celor necesare vieții cotidiene, deoarece indemnizația alocată de statul român era insuficientă. Și astfel, cu multă trudă, jertfelnicie și răbdare, s-au făcut progrese în toate direcțiile, iar Patriarhia Română, prin departamentele de resort, s-a implicat și mai mult, văzând cum, an de an, tot mai mulți români aleg să-și părăsească țara, pentru un trai mai bun. Așa se face că, de la câteva parohii existente înainte de 1989, astăzi, s-a ajuns la numărul impresionant de 1337 de parohii, grupate în 14 structuri bisericești superioare – episcopii, arhiepiscopii și mitropolii –, încât, pe bună dreptate, putem afirma că Biserica noastră este instituția care s-a implicat cel mai mult pentru păstrarea identității naționale, culturale și spirituale a românilor stabiliți pe toate continentele globului pământesc”, a spus Chiriarhul Buzăului și Vrancei.

Lucrările conferințelor pastoral-misionare din Protoieriile Buzău I (14 iunie), Focșani II (15 iunie) și Râmnicu Sărat (16 iunie) au fost conduse de reprezentantul Centrului Eparhial, pr. Dragoș-Mihail Olteanu – consilier la Sectorul Cultural-educațional, care a transmis mesajul de binecuvântare al Ierarhului locului și a explicat că tema omagială rânduită de Sfântul Sinod în acest an ne ajută să înțelegem grija pastorală deosebită pe care Biserica Ortodoxă Română o manifestă nu doar față de românii de acasă, ci și față de cei din străinătate.

În cadrul întâlnirilor, preoții desemnați la nivelul fiecărei protoierii au susținut referate, în care au prezentat istoria, activitatea misionară, organizarea canonică și pastorală a comunităților de credincioși ortodocși români din vecinătatea granițelor țării și a celor din diaspora.

Totodată, clericii au evidențiat, în expunerile lor, preocupările Bisericii Ortodoxe Române cu privire la pastorația românilor din afara României, făcând referire la următoarele aspecte: efectele migrației românilor în străinătate; înfrățirea între parohiile ortodoxe din țară și comunitățile de români din străinătate; sprijinirea eparhiilor sărace din afara granițelor țării; cooperarea unităților de cult ale Bisericii noastre cu instituțiile publice de resort din România pentru desfășurarea unor programe educaționale, pastoral-misionare, administrative, liturgice și culturale în comunitățile românești din afara granițelor țării; situații misionare specifice și proiecte pastorale aflate în derulare; grija Bisericii față de cei plecați și sprijinirea enoriașilor rămași în țară.