Luând aminte la felul în care este așteptată, în fiecare an, sărbătoarea Nașterii Domnului sau Crăciunul, conștientizăm cât de profund a fost marcată omenirea de taina întrupării Fiului lui Dumnezeu în istorie, singurul lucru nou sub soare, după observația Sfântului Ioan Damaschin, care a adus bucurie și speranță tuturor celor ce așteptau izbăvirea din robia păcatului și a morții. Cu toate acestea, ne punem întrebarea: creștinii de astăzi se mai bucură ei, oare, în chip autentic, de evenimentul în sine, care motivează acest mare praznic împărătesc, așa cum s-au bucurat odinioară păstorii din preajma Bethleemului, tocmai pentru faptul că L-au văzut, cu ochii lor, pe Mântuitorul lumii, vestit de îngerul lui Dumnezeu?
Bucuria, ca sentiment sau stare sufletească, este efectul și confirmarea cercetării sufletului de către Duhul lui Dumnezeu, atunci când omul, conștient de calitatea sa de ființă finită și responsabil de identitatea sa creștinească, Îi mulțumește lui Dumnezeu, cu smerenie și recunoștință, pentru darul vieții și, mai ales, pentru iubirea totală pe care Hristos Domnul a manifestat-o față de el, atunci când Și-a jertfit viața pe crucea Golgotei, pentru ca oricine crede în El și se va împărtăși de roadele Jertfei Sale să dobândească adevărata viață, în veșnicie. În acest înțeles, bucuria ca roadă a Duhului Sfânt (cf. Galateni 5, 22) se dăruiește credincioșilor cu suflet curat și smerit, ascultători și împlinitori ai poruncilor dumnezeiești, care înțeleg să trăiască în pace și în comuniune de credință și iubire în Hristos, unii cu alții. Cu alte cuvinte, singura și adevărata bucurie este simțită și trăită de om numai atunci când săvârșește binele; când face roditoare darurile primite de la Dumnezeu, spre folosul său sufletesc și, mai ales, al celor din jurul său; când aduce o rază de fericire pe chipurile posomorâte ale celor necăjiți și întristați; când contribuie, după a sa putință, la alinarea suferințelor celor bolnavi, întemnițați sau abandonați de rude și prieteni; când reușește să-l întoarcă la Hristos pe cel rătăcit de la dreapta credință sau când îl ajută să trăiască potrivit poruncilor evanghelice, singurele care dau sens vieții umane; când cultivă pacea, buna înțelegere, frățietatea și solidaritatea cu toți semenii săi, indiferent de apartenența lor etnică sau religioasă, așa cum au procedat părinții și strămoșii noștri, de-a lungul veacurilor, care, fără a-și fi trădat în vreun fel credința strămoșească, au arătat tuturor că, numai prin iubire jertfelnică, în Hristos Domnul, ne putem numi cu adevărat creștini și români, în același timp.
Păstrând legătura spirituală cu cei ce „s-au ascuns în lumina Celui nepătruns” – după expresia lui Nichifor Crainic – respectiv, cu eroii credinței și ai neamului din care facem parte, vom putea pătrunde și noi în taina sărbătorilor creștine, bucurându-ne, în primul rând, de ceea ce este esențial în reactualizarea, an de an, a evenimentului petrecut, în urmă cu 2017 ani, în peștera Bethleemului, și anume, posibilitatea ca Pruncul dumnezeiesc să Se nască duhovnicește și în „ieslea” sufletelor noastre curățite de păcat. Această posibilitate va deveni certitudine în măsura în care, urmând lui Hristos și ascultând de Sfânta Sa Biserică, vom învăța și ne vom strădui să facem binele în jurul nostru, „în toată vremea și în tot ceasul”, fapta cea bună fiind singura generatoare de bucurie autentică.
Adresându-vă, împreună cu Sfântul Apostol Pavel, îndemnul: „Bucurați-vă pururea întru Domnul” (Filipeni 4,4), vă doresc tuturor să petreceți sărbătorile de Crăciun, Anul Nou și Bobotează cu bucurie sfântă, în deplină sănătate trupească și sufletească și cu sporite nădejdi de mai bine, în anul care vine, 2018. Întru mulți și binecuvântați ani!
Al vostru de tot binele doritor și către Hristos-Domnul rugător,
† C i p r i a n
Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei
