În Duminica a 34-a după Rusalii (a Întoarcerii Fiului risipitor), 28 februarie 2016, biserica Adormirea Maicii Domnului din oraşul vrâncean Mărăşeşti a fost plină de credincioşi, veniţi să participe la Sfânta Liturghie arhierească. Slujba a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, alături de un sobor de preoţi şi diaconi. Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul psaltic misionar Sfântul Roman Melodul.
La finalul Sfintei Liturghii, ierarhul a rostit un cuvânt de învăţătură, în care a arătat că Fiul risipitor din Evanghelia acestei duminici (cf. Luca 15, 11-32) reprezintă un model de pocăinţă sinceră şi deplină pentru toţi oamenii.
„Să ne străduim să fim exemple de vieţuire creştină, în spirit evanghelic, iar atunci când avem de-a face cu fii rătăcitori, nu trebuie nicidecum să-i arătăm cu degetul, mustrându-i sau pedepsindu-i, ci, mai curând, să ne rugăm pentru ei, să-i ocrotim cu iubire şi să-i ajutăm să se pocăiască. Când, din nefericire, omul se îndepărtează de Dumnezeu şi de Sfânta Sa Biserică, Părintele ceresc îngăduie ca acesta să treacă prin anumite încercări şi necazuri, ca să-şi dea seama că nu este autonom, ci datorează întreaga sa existenţă lui Dumnezeu.
Nu întâmplător s-a petrecut acea foamete în ţara îndepărtată, unde ajunsese fiul risipitor; a fost o pedagogie divină, pentru a-l determina pe tânărul nechibzuit să-şi vină întru sine şi să-şi dorească îndreptarea şi întoarcerea în casa părintelui său iubitor. În această manieră trebuie să interpretăm necazurile pe care le întâmpinăm, uneori, în viaţă şi nu le putem pricepe. Întrucât ne-am îndepărtat de Biserica lui Hristos, Dumnezeu îngăduie să trecem prin diferite încercări, tocmai pentru a ne aduna din risipire şi pentru a ne determina să ne punem ultima speranţă în ajutorul Lui.
Să ne străduim, aşadar, să nu facem experienţa libertăţii iresponsabile, cum a făcut-o fiul risipitor, şi dacă o facem, mai devreme sau mai târziu, să nu uităm niciodată că Părintele ceresc ne aşteaptă să ne pocăim. Dacă dăm dovadă de pocăinţă sinceră, El ne iartă, pentru că ne iubeşte şi ne vrea în Casa Lui, adică în Împărăţia pe care a pregătit-o pentru oameni înainte de întemeierea lumii“, a accentuat Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Ciprian.
Locaşul de cult al Parohiei Mărăşeşti I a fost ridicat în perioada 1830-1834, de către boierul Costin Catargiu şi soţia sa Elena. În timpul luptelor de la Mărăşeşti, din august 1917, biserica a fost grav avariată. De aceea, după Primul Război Mondial, între anii 1922-1923, sfântul locaş a trecut prin ample lucrări de reparaţie şi înfrumuseţare.
