La data de 09 februarie 2013 – Duminica Vameşului şi a fariseului –, în toate lăcaşurile de cult din Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei, s-a citit o scrisoare pastorală adresată credincioşilor, prin care li s-a adus mulţumire, ca urmare a solidarităţii şi generozităţii arătate cu prilejul colectei pentru Fondul „Mila creştină“, dar şi a celei pentru sinistraţii din judeţul Galaţi (septembrie 2013). Aceasta va fi citită şi în bisericile filiale, la data de 16 februarie, în Duminica Întoarcerii fiului risipitor.
Cuvânt de mulţumire şi părintească binecuvântare
„Să faci fapte bune, în toate zilele vieţii tale […]. De la niciun sărac să nu-ţi întorci faţa ta, şi atunci nici de la tine nu se va întoarce faţa lui Dumnezeu“ (Tobie 4, 5 şi 7).
Iubiţi credincioşi şi credincioase,
Istoria umanităţii ne arată că, dintotdeauna şi pretutindeni, au existat oameni lipsiţi de cele necesare vieţii, oameni cu suferinţe trupeşti, dar şi sufleteşti, bătrâni neajutoraţi şi părăsiţi de proprii lor copii, oameni suferinzi, săraci şi neglijaţi de cei din jur, copii orfani sau abandonaţi, familii cu mulţi copii neajutorate de semeni ş.a.; astfel de oameni există, şi astăzi, printre noi.
Dacă ar fi să ne întrebăm de ce Dumnezeu îngăduie ca unii să trăiască în lipsuri, să sufere de boli cumplite sau de singurătate, unul dintre răspunsuri este şi acesta: săracii, bolnavii, persoanele văduve sau copiii orfani sunt semenii sau fraţii noştri întru Hristos. Prin dragostea cu care suntem datori să-i mângâiem, oferindu-le hrană, îmbrăcăminte, medicamente sau cuvânt de mângâiere şi îmbărbătare, Hristos Domnul ne dă fericit prilej de mântuire: „Întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei prea mici, Mie Mi-aţi făcut“ (Matei 25, 40).
Pornind de la aceste considerente, Biserica noastră strămoşească, prin dragostea şi bunăvoinţa clerului şi credincioşilor ei, are grijă de astfel de oameni, care poartă în sine chipul lui Dumnezeu şi nu se deosebesc cu nimic de noi, decât doar prin faptul că trebuie să îndure sărăcia, bolile, bătrâneţea şi singurătatea.
Tocmai de aceea, cu prilejul sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae – a cărui lucrare pastoral-misionară se caracterizează, mai ales, prin fapta de milostenie – Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei organizează, în fiecare an, o colectă pentru Fondul „Mila creştină“, din care sunt ajutaţi mulţi semeni ai noştri aflaţi în situaţii precum cele de mai sus, chiriarhul locului adresând o scrisoare pastorală, în acest sens, care motivează dragostea şi dărnicia fiilor duhovniceşti.
Iubiţi fii sufleteşti,
Au trecut mai bine de 60 de zile de la sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae din anul mântuirii 2013, când, din iubire creştină, aţi răspuns cu generozitate la părintescul îndemn pe care Vi l-am adresat, de a urma pilda de milostenie de care a dat dovadă, în viaţa sa pământească, marele arhiepiscop al Mirelor Lichiei.
Cu acea ocazie, la colecta făcută în parohiile vrâncene şi buzoiene, pentru Fondul „Mila creştină“, s-a strâns suma totală de 125.257 lei.
Am constatat, cu multă bucurie, că folosiţi orice moment prielnic pentru a vă arăta dragostea jertfelnică, prin săvârşirea faptelor bune, fiind încredinţaţi că noi şi cei care primesc darul dumneavoastră suntem rugători la Tronul dumnezeirii pentru binefăcători şi miluitori.
Vă reamintim tuturor că fapta de milostenie ne face să ne simţim parte din Trupul lui Hristos-Biserica, ne întăreşte convingerea că suntem membri ai acestui Trup, având datoria morală de ne îngriji unii de alţii, de a ne purta sarcinile unii altora (cf. Galateni 6, 2), după îndemnul Sfântului Apostol Pavel, ştiut fiind că, „dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună cu el“ (I Corinteni 12, 25).
Este important să conştientizăm faptul că nimeni nu se poate mântui singur, ci numai împreună cu semenii săi; că, la Judecata cea de obşte, doar faptele bune vor da mărturie despre dragostea noastră faţă de Dumnezeu, confirmată prin dragostea faţă de semeni, iar aceasta, concretizată în fapta cea bună.
Când facem milostenie, să ne gândim la pilda pe care ne-a dat-o femeia văduvă, despre care ne vorbeşte Sfântul Evanghelist Marcu. Aceasta a pus doar doi bănuţi în cutia darurilor, din care, în vechime, se făceau opere de caritate. Nu era o sumă deloc mare şi, cu toate acestea, Mântuitorul a spus celor de lângă El că acea văduvă săracă a pus în cutia milei mai mult decât toţi ceilalţi. De ce? „Pentru că toţi au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, toată avuţia sa“ (Marcu 12, 44). Aşadar, puţinul fiecăruia, oferit cu inimă bună, din tot sufletul şi cu toată dragostea, poate însemna foarte mult înaintea lui Dumnezeu şi, tocmai de aceea, devine mântuitor.
Dreptmăritori creştini,
Apreciind dragostea şi bunăvoinţa dumneavoastră, în calitate de arhipăstor al credincioşilor din Eparhia Buzăului şi Vrancei, am considerat necesar să Vă transmitem acest Cuvânt de mulţumire şi părintească binecuvântare, pentru dărnicia manifestată la chemarea noastră, mai ales că frăţiile voastre înşivă treceţi prin momente de încercare, prin suferinţe şi lipsuri.
Fiţi fericiţi şi bucuraţi-vă că, din munca cinstită şi modesta dumneavoastră agoniseală, aţi putut dărui şi altora, şi să fiţi convinşi că milostenia ne apropie şi mai mult de Dumnezeu: „Munca şi dăruirea – până la propria fiinţă – sunt cele două laturi ale destinaţiei umane, iar ele alcătuiesc împreunăslujirea noastră liturgică, în sensul larg al cuvântului, ca să înainteze spre unirea cu Dumnezeu“ (Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Spiritualitate şi comuniune în Liturghia ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2004, p. 33), pe care ne-o dorim cu toţii.
Să nu uitaţi nicicând că „milostenia n-a fost lăsată pentru cei ce primesc, ci pentru cei ce dăruiesc; nu pentru cei ce iau, ci pentru cei care dau, fiindcă aceştia din urmă, în principal, dobândesc mai mult de la Dumnezeu“ (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Filipeni a Sfântului Apostol Pavel, Editura Icos, Bucureşti, 1998, p. 263), iar cele mai curate inimi şi cele mai frumoase mâini sunt cele care lucrează fapta bună.
Vă felicităm pentru darul pe care l-aţi oferit spre mângâierea semenilor şi Vă asigurăm că bănuţii dumneavoastră vor fi atent şi judicios distribuiţi persoanelor care se află în situaţii deosebite şi cărora ajutorul nostru le este imperios necesar.
Totodată, folosim acest prilej să vă mulţumim şi pentru ajutorul de urgenţă pe care l-aţi acordat semenilor dumneavoastră din judeţul Galaţi, greu încercaţi de inundaţiile din 11-13 septembrie 2013, informându-vă că, la nivelul Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei, în urma apelului nostru, s-a strâns, cu acel prilej, suma de 100.000 lei.
Începând cu Duminica de astăzi, a Vameşului şi a fariseului, care ne învaţă puterea rugăciunii smerite, intrăm în perioada liturgică a Triodului, cu speranţa că vom parcurge cum se cuvine urcuşul duhovnicesc spre lumina cea neînserată a Învierii lui Hristos. Această perioadă a Postului Mare evidenţiază misiunea slujitoare şi jertfelnică a Mântuitorului Hristos, care este şi trebuie să rămână temeiul dragostei şi jertfelniciei noastre pentru ajutorarea semenilor.
În încheiere, vă povăţuim să parcurgeţi, cu bucurie şi mult spor în fapta cea bună, această cale de zece săptămâni, îmbogăţindu-vă prin credinţă statornică, smerenie, post, rugăciune şi milostenie.
Bunul Dumnezeu să vă răsplătească dărnicia, cu pace, sănătate, putere de muncă, bunăstare, bucurie sfântă şi multe împliniri duhovniceşti.
Cu arhierească binecuvântare,
Al vostru de tot binele doritor şi către Hristos Domnul rugător,
† C i p r i a n
Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei
