6 februarie 2026 – o zi care va rămâne scrisă cu litere de aur în istoria Bisericii Ortodoxe Române: proclamarea generală a canonizării a 16 femei românce cu viață sfântă.
Fără prea mult zgomot, așa cum au și trăit, proclamarea canonizării acestora a avut loc la Catedrala Patriarhală, spre finalul Sfintei Liturghii săvârșite de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu ierarhii membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Preoți, monahii și mireni au fost cu toții în rugăciune, pentru a-și arăta evlavia și dragostea față de aceste femei, care au sfințit pământul românesc în tăcerea rugăciunii, în răbdarea suferinței și în discreția jertfei zilnice.
Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ciprian, o delegație a Societății Naționale a Femeilor Ortodoxe Române din Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei (SNFOR-ABV) a participat, cu multă emoție, la acest moment unic.
Am ajuns în Dealul Patriarhiei vineri dimineață, după ce am dus lupta cu gândurile, care se împotriveau prezenței noastre acolo – ba că ploaia și vântul nu mai contenesc de două zile, ba că frigul e pătrunzător. A fost însă suficient să punem în inima noastră exemplul lor – mucenițe, monahii, soții de domnitori, mame de sfinți, mărturisitoare –, care nu de puține ori, în viața pământească, au avut de înfruntat vicisitudinile vremii, dar mai ales ale vremurilor. Ajunse acolo, solemnitatea slujirii și bucuria de a fi martore ale unui eveniment istoric au făcut ca inima să tresalte și timpul să capete valențe cerești.
Cu smerenie am pronunțat și noi, în rugăciune, numele „mamelor spirituale ale poporului român”, așa cum le-a caracterizat Părintele Patriarh, care „și-au sfințit viața prin smerenie și dragoste de aproapele, prin credința lor puternică și curajul mărturisitor, prin răbdarea necazurilor, prin nevoințe și rugăciune”: Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu, Sfânta Cuvioasă Filofteia de la Pasărea, Sfânta Cuvioasă Mavra de pe Ceahlău, Sfânta Cuvioasă Matrona de la Hurezi, Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iași, Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea, Sfânta Olimpia din Fărcașa, Sfânta Cuvioasă Filotimia de la Râmeț, Sfânta Cuvioasă Nazaria de la Văratec, Sfânta Cuvioasă Olimpiada de la Văratec, Sfânta Cuvioasă Elisabeta (Safta) Brâncoveanu de la Văratec, Sfânta Cuvioasă Platonida de la Argeș, Sfânta Anastasia Șaguna, Sfânta Magdalena de la Mălainița, Sfânta Cuvioasă Muceniță Evloghia de la Samurcășești, Sfânta Cuvioasă Antonina de la Tismana.
Multe dintre cele 16 sfinte au fost mame. Mame care și-au născut copiii nu doar biologic, ci și duhovnicește pentru Veșnicie, astfel încât acum fac parte din ceata sfinților. Și, cum era firesc, mamele s-au alăturat fiilor lor în Raiul cel ceresc, fiind pildă pentru noi, mame și educatoare, de a aprofunda rolul esențial pe care femeia îl are în „formarea și păstrarea identității creștine, precum și în transmiterea credinței ortodoxe de la o generație la alta” (Patriarhul Daniel).
Canonizarea lor ne amintește că sfințenia nu este rezervată doar unor clase sociale sau vremuri îndepărtate, ci ea se naște acolo unde există credință vie și inimă curată. Aceste sfinte femei și-au purtat pașii pe drumuri pe care și noi pășim astăzi, și-au plâns durerea în limba noastră strămoșească, au îngenuncheat în fața icoanelor din bisericile cărora și noi le trecem azi pragul, motiv pentru care le simțim aproape, ca pe niște candele vii, care ne arată Calea.
„Ziua de ieri a fost pentru mine o adevărată lecție de comuniune și har. Slujba proclamării canonizării a fost copleșitoare. Am avut sentimentul limpede că asistăm la scrierea unei pagini importante de istorie, sub ochii noștri și în inimile noastre. Înainte de acest pelerinaj de suflet, m-am străduit să cunosc viețile acestor femei sfinte, iar într-un mod tainic, viața Sfintei Elisabeta de la Pasărea m-a impresionat în chip deosebit. Poate pentru că ne este contemporană. Poate pentru că a viețuit la mănăstirea atât de dragă mie. Sau poate pentru că are încă părinți, frați și surori care vorbesc cu o emoție aparte despre smerenia și dragostea care i-au definit viața. Un moment cu totul cutremurător a fost acela în care propria ei soră a purtat icoana Sfintei Elisabeta, adusă spre închinare. Această călătorie va rămâne mult timp în sufletul meu și îmi va aminti mereu că «adevărata putere a femeii creștine – spune Preasfințitul Părinte Episcop Paisie Sinaitul – stă în capacitatea de a transforma lumea prin blândețe și statornicie»” (Denisa Coliof, membră a SNFOR-ABV).
„Ca membră a SNFOR-ABV, aduc mulțumire lui Dumnezeu pentru darul de a fi trăit un moment cu adevărat unic în viața mea de creștină ortodoxă. Slujba solemnă, apoi cuvântul de învățătură, precum și vederea întregului sobor de ierarhi din mitropolii, arhiepiscopii și episcopii mi-au umplut inima de pace și recunoștință. Aceste sfinte sunt modele duhovnicești ale credinței – maici, mărturisitoare, monahii, soții și mame care și-au sfințit viața prin jertfă, rugăciune și dragoste pentru Hristos și aproapele” (Elena Stoica, membră a SNFOR-ABV).
Să ne dorim să cunoaștem viața Sfintelor Românce, să le urmăm exemplul de sfințenie și, cu ale lor binecuvântate rugăciuni, să ducem mai departe misiunea de a vesti Evanghelia nu de la amvon, ci prin lucrarea noastră de fiecare zi, prin strădania neîncetată de a ne pune viața în mâinile lui Dumnezeu, prin slujirea aproapelui.
„Pe femeile sfinte, pe vlăstarele Evangheliei, ale României podoabe, să le cinstim, credincioșilor, osârdia virtuții lor urmând și luptele cele duhovnicești, pe mucenițe, cuvioase și mlădițele domnești să le lăudăm, strigând: Slavă Celui ce v-a încununat! Slavă Celui ce v-a sfințit! Slavă Celui ce pe pământ și în cer S-a preaslăvit prin voi!” (Tropar, glasul 1, Soborul Sfintelor Femei Românce).
Cristina Rotărescu
Membră a SNFOR-ABV
