În ziua de prăznuire a Sfântului Sfințit Mucenic Ciprian, Episcopul Cartaginei, vineri, 13 septembrie 2024, Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, și-a cinstit ocrotitorul spiritual. Cu acest prilej, Chiriarhul a târnosit paraclisul din interiorul Reședinței Arhiepiscopale de la Buzău, închinat Sfântului Ciprian și amenajat între anii 2020-2024, prin implicarea directă a Înaltpreasfinției Sale.
După slujba de sfințire a lăcașului de cult, Părintele Arhiepiscop Ciprian a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu pr. Ciprian Ioniță, consilier patriarhal, pr. Marian Gegea, vicar administrativ eparhial, arhid. Daniel Dumitrică, secretar eparhial, și arhid. Laurențiu Manea.
La eveniment au participat părinții consilieri și inspectori eparhiali, exarhii așezămintelor monahale, respectiv părinții protoierei ai celor șapte protopopiate buzoiene și vrâncene.
În cuvântul de învățătură, Întâistătătorul Eparhiei de la Curbura Carpaților a explicat faptul că mult timp s-a menținut o confuzie între Sfântul Sfințit Mucenic Ciprian al Cartaginei (martirizat la data de 14 septembrie 258 și sărbătorit cu o zi înainte în calendar) și Sfântul Sfințit Mucenic Ciprian din Asia Mică, fostul vrăjitor (sărbătorit la 2 octombrie, împreună cu Sfânta Muceniță Iustina fecioara), din cauza unor asemănări destul de mari între viețile celor doi, deși ei nu au fost contemporani și au trăit, totuși, în spații geografice diferite.
„Sfântul Sfințit Mucenic Ciprian, Episcopul Cartaginei, a fost preocupat îndeosebi de buna organizare Bisericii și de păstrarea disciplinei în rândul clerului african, prin conștientizarea și impunerea principiului ascultării, fără de care nimeni nu poate propăși din punct de vedere duhovnicesc; totodată, a stabilit condițiile canonice cu privire la modul în care puteau fi reprimiți în comuniunea Bisericii cei care, de frica persecuției, au trădat credința creștină, acestora impunându-li-se o perioadă îndelungată de pocăință.
Și-a îndeplinit cu asupra de măsură misiunea încredințată lui de Dumnezeu – aceea de păstor duhovnicesc al eparhiei africane din Cartagina – până la sfârșitul lunii august 257, când a fost îndepărtat din scaunul arhieresc și exilat la Curubis (astăzi Korba, în Tunisia), unde a stat timp de un an de zile; rechemat în cetate de proconsulul Cartaginei, a fost supus unui nou interogatoriu, cu intenția de a-l determina să renunțe la credința creștină, însă ierarhul nu a acceptat. Drept urmare, în seara zilei de 13 decembrie 258, a fost arestat și condamnat la moarte, iar în dimineața zilei de 14 septembrie, a fost executat prin decapitare, dându-și obștescul sfârșit în mâinile lui Dumnezeu.
Creștinii l-au cinstit dintru început ca pe un sfânt martir, întrucât a avut curajul să-L mărturisească pe Hristos cu prețul vieții. A rămas în conștiința Bisericii ca părintele prin excelență al eclesiologiei creștine autentice, de vreme ce s-a luptat din răsputeri pentru păstrarea unității bisericești, condamnând tendințele schismatice ale unor clerici din vremea sa; «nici măcar moartea martirică nu poate șterge păcatul cumplit al celor care au provocat erezii sau schisme în Biserica lui Hristos», spunea vrednicul ierarh cartaginez Ciprian”, a precizat Arhipăstorul locului.
Pr. vicar Marian Gegea i-a transmis Înaltpreasfințitului Părinte Ciprian un mesaj de felicitare pentru ziua onomastică, dar și pentru frumoasa jertfă ctitoricească adusă lui Dumnezeu la Reședința Arhiepiscopală din Buzău.
„Văzând dragostea de a împodobi acest paraclis cu tot ceea ce este mai frumos lăsat în dar de către Preamilostivul Dumnezeu, constatăm cu toții, cu ușurință, că suntem binecuvântați cu un Ierarh iubitor de Sfânta Biserică și jertfelnic față de cei pe care i-a primit de la Însuși Hristos Domnul spre a-i călăuzi pe calea mântuirii”, a spus părintele vicar administrativ eparhial.
În numele ostenitorilor de la Centrul Eparhial și de la protoierii, precum și al tuturor clericilor din Eparhie, pr. Marian Gegea i-a urat Părintelui Arhiepiscop Ciprian zile îndelungate, sănătate, aceeași râvnă și dragoste – și de acum înainte – spre slujirea lui Dumnezeu și a Bisericii Sale, dăruindu-i un aranjament floral.
