Credincioșii veniți miercuri, 25 decembrie 2024, la Catedrala Arhiepiscopală „Înălțarea Domnului” din municipiul Buzău, au sărbătorit cu multă evlavie marele praznic al Nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, împreună cu un sobor de zece clerici: pr. Dan Necula și pr. Paul-Constantin Avram, consilieri eparhiali, pr. Dragoș-Mihail Olteanu, inspector eparhial, pr. Răzvan-Valeriu Drăgoi, secretar în cadrul Protoieriei Buzău II, pr. Sorin-Leonard Dinu și pr. Ionuț-Marian Băicuș, slujitori ai lăcașului de cult, arhid. Daniel Dumitrică, secretar eparhial, arhid. Bogdan Olteanu, inspector eparhial, arhid. Laurențiu Manea și diac. Cristian Manolache.
După lecturarea Sfintei Evanghelii, Chiriarhul locului a dat citire cuvântului său pastoral, intitulat Nașterea lui Hristos – rodul desăvârșitei ascultări de Dumnezeu, subliniind că, la acest mare praznic împărătesc, trebuie să medităm cu responsabilitate la taina izbăvirii noastre din robia păcatului, a morții și a iadului, pe care o datorăm exclusiv iubirii dumnezeiești față de neamul omenesc, în pofida înstrăinării acestuia de Izvorul vieții, ca urmare a neascultării lui Adam de Creatorul său.
„Iubirea divină față de om s-a arătat din veșnicie, în sfatul Preasfintei Treimi, atunci când s-a luat hotărârea aducerii sale de la neființă la ființă, apoi, în momentul modelării sale din pământul creat, când i s-a imprimat chipul lui Dumnezeu și i s-a dat suflare de viață, și la «plinirea vremii» (Galateni 4, 4), când Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, asumându-Și firea omenească din pântecele neprihănit al Sfintei Fecioare Maria, prin puterea creatoare a Duhului Sfânt, «S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi» (Ioan 1, 14), devenind Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos, Răscumpărătorul făgăduit de Dumnezeu-Tatăl (cf. Facerea 3, 15), Care, prin Jertfa supremă de pe Crucea Golgotei și slăvita Sa Înviere, a restaurat și îndumnezeit firea umană impropriată prin Întrupare, apoi, prin Înălțarea la ceruri, a așezat-o pe tronul Preasfintei Treimi”, a spus Înaltpreasfinția Sa.
Totodată, Ierarhul a explicat că Nașterea Domnului este rodul desăvârșitei ascultări față de Părintele ceresc a Fiului lui Dumnezeu, din veșnicie, și a Sfintei Fecioare Maria, în momentul cercetării sale de către Arhanghelul Gavriil.
„Vocația coborârii în lumea materială, cu scopul îndumnezeirii omului și sfințirii creației, a avut-o din veșnicie cea de-a două Persoană a Sfintei Treimi. Făcând ascultare de Dumnezeu-Tatăl, Fiul Și-a asumat misiunea de a împlini planul divin pentru mântuirea neamului omenesc din osânda păcatului, însă pentru aceasta era absolut necesară cooperarea cu cea mai curată ființă umană, care, în mod conștient și liber, să-și fi dat acordul de a primi în sine focul Dumnezeirii, în perspectiva nașterii Sale ca Om. Iar această ființă neprihănită, venită pe lume ca rod al rugăciunilor stăruitoare înălțate spre cer de doi bătrâni evlavioși și curați cu inima, Ioachim și Ana, s-a dovedit a fi Sfânta Fecioară Maria din Nazaretul Galileei – cel mai prețios dar oferit de umanitate Părintelui ceresc. După o pregătire duhovnicească de 12 ani la templul din Ierusalim, cu rugăciune neîntreruptă, ascultare și smerenie, atunci când a primit vizita solului ceresc în persoana Sfântului Arhanghel Gavriil, aducându-i bunele vestiri de bucurie cu privire la zămislirea după trup a Fiului lui Dumnezeu (cf. Luca 1, 31-35) în pântecele ei cel pururea fecioresc, ea a avut înțelepciunea să rostească mântuitoarele cuvinte: «Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!» (Luca 1, 38), și, în acel moment, puterea Celui Preaînalt a îndumnezeit-o. Astfel, datorită ascultării sale smerite față de Dumnezeu-Tatăl, după nouă luni de zile, Preacurata Fecioară avea să-L nască, într-o peșteră sărăcăcioasă din Bethleemul Iudeii, pe Izbăvitorul lumii, ea devenind Maica lui Dumnezeu, iar Pruncul Iisus, Dumnezeul întrupat, Fiul Omului”, a precizat Arhipăstorul Buzăului și Vrancei.
Părintele Arhiepiscop Ciprian a mai arătat că principiul sfânt după care se conduce Biserica lui Hristos pe pământ, enunțat de Însuși Întemeietorul ei, este cel al ascultării: „Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă, și cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cine se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine” (Luca 10, 16), de unde înțelegem că datoria morală sau virtutea creștină a ascultării graduale nu este una facultativă.
„În familia conjugală, numită și «biserica de acasă», copiii sunt datori cu ascultarea față de părinții care i-au născut (cf. Ieșirea 20, 12; Matei 15, 4; Efeseni 6, 1-3; Coloseni 3, 20) și care se jertfesc pentru buna lor creștere; în familia monahală, călugării retrași pentru o viețuire în rugăciune și isihie vor progresa duhovnicește doar făcând ascultare de starețul și duhovnicul mănăstirii; în familia extinsă, care este Biserica, dreptcredincioșii creștini trebuie să asculte de preoții care-i păstoresc, în calitatea lor de părinți duhovnicești, iar preoții – potrivit mărturisirii cu valoare de jurământ, rostită în fața Sfântului Altar și a arhiereului văzut, înainte de primirea Sfintei Taine a Hirotoniei – sunt datori să asculte de episcopii lor, după cum aceștia, adunați în Sfântul Sinod al unei Biserici autocefale, ascultă de Dumnezeu, respectând și împlinind poruncile evanghelice, învățăturile și canoanele Sfinților Părinți”, a menționat Chiriarhul.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Pr. Antofie Radu” a Catedralei Arhiepiscopale.
