După sute de ani de trudă și jertfe ale ierarhilor, clericilor, oamenilor de cultură, dar și ale mirenilor pătrunși de duhul credinței și al dăruirii, visul acestora de a avea propria Patriarhie avea să se împlinească mai întâi cu obținerea autocefaliei, în anul 1885, culminând cu ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie, în 1925. Printre patriarhii de vrednică pomenire se numără și cel de-al treilea pe care l-a avut Biserica noastră, Justinian Marina (1948-1977). În contextul Centenarului Patriarhiei Române, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, Parohia buzoiană Cândești, în colaborare cu Școala Gimnazială Cândești și cu sprijinul Primăriei comunei Vernești, a organizat joi, 13 februarie 2025, o excursie tematică la Casa Memorială „Patriarhul Justinian” din satul Suiești, comuna Stănești, județul Vâlcea. Excursia face parte din activitățile înscrise de Parohia Cândești la Concursul Național Catehetic Mărturisirea jertfelnică a dreptei credințe – moștenirea unui secol de Patriarhat pentru copii și tineri, inițiat de Patriarhia Română.
Beneficiarii călătoriei au fost o parte dintre elevii Școlii Gimnaziale Cândești și dintre enoriașii parohiei, dornici să cunoască istoria Bisericii noastre și locul care a dat pe unul dintre cei mai vrednici patriarhi. Pe lungul drum către destinație, părintele paroh Dumitru Trăistaru a evocat eforturile de veacuri pentru împlinirea idealului ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie, dar și momentele importante din viața Patriarhului Justinian – o prefigurare a expunerii detaliate pe care a făcut-o, la ajungerea la destinație, părintele stareț Iustinian al Mănăstirii Suiești, întemeiată pe aceste meleaguri binecuvântate.
Senină și caldă, ca un zâmbet al primăverii, ziua însăși părea un imn de slavă adus lui Dumnezeu prin gurile copiilor fericiți să fim împreună într-o călătorie – întoarcere în timp, parcă într-un timp al certitudinilor. Satul Suiești este locul în care, într-o familie cu adânci rădăcini de smerenie și credință, s-a născut, la 22 februarie 1901, micul Ioan, din părinții Elena și Marin-Ilie Marina. Aici, astăzi, părintele stareț Iustinian, atât de tânăr în ani, dar înțelept și „smerit cu inima”, împreună cu doar doi alți viețuitori ai mănăstirii, duce greul acesteia, precum și grija pentru casa memorială și biserica-monument istoric. În anul 1939, lăcașul din lemn se afla la Breaza, în județul Prahova, apoi fost adus de către Patriarhul Justinian aici și sfințit în anul 1951. Biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva” datează – conform istorisirii părintelui stareț – de dinainte de secolul al XVIII-lea, fiind originară din Gâlgăul Sălajului.
Ne-am închinat mai întâi în biserica nouă a Mănăstirii Suiești, cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, atât de caldă și de primitoare precum sufletul părintelui stareț, care ne-a primit pe toți, fără deosebire, cu o dragoste frățească pe care nu am mai simțit-o de mult… Am stat cuminți, ca la Sfânta Liturghie, în timp ce povestirea părintelui curgea, asemenea unui izvor viu, în gândurile noastre, pentru a potoli setea de a cunoaște și mai mult, și mai mult… Am aflat lucruri minunate despre locul nașterii Patriarhului Justinian și despre slujirea acestuia în Biserica lui Hristos din țara noastră. Jertfelnicia și mărinimia patriarhului s-au văzut și din relatarea conform căreia, în momentul în care a vizitat Marea Britanie și a fost primit de către Regina Elisabeta a II-a, aceasta ar fi dorit să îi ofere o mașină scumpă, însă el, mulțumind pentru dar, a rugat-o ca, în schimbul mașinii, să îi ofere hârtia de calitate necesară tipăririi celor două ediții ale Bibliei la noi în țară, în anii 1968 și 1975.
În bisericuța de lemn, fiorul anilor trecuți ne-a cuprins din nou, ca și evlavia că din icoanele aproape șterse ne priveau încă ochi plini de dragoste… În Sfântul Altar, sub aceiași ochi, odihnesc părinții celui care ne-a dăruit și nouă bucuria de a gusta din pacea locului. Am urcat apoi, cu multă sfială, treptele de lemn ale casei memoriale, iar când ușa bătrână a scârțâit din încheieturile ei obosite, chipul blând al patriarhului din tablou ne-a întâmpinat cu toată dragostea. El veghează și acolo… Veghează asupra locului, asupra noastră, a tuturor, veghează Biserica lui Hristos, așa cum a făcut-o, jertfelnic și providențial, atâta vreme. Părintele stareț a punctat sensul pentru care, de fapt, se află acolo casa memorială: pentru a rememora simplitatea vieții de demult, bucuria viețuirii împreună, în două cămăruțe curate ca lacrima – cu toată dragostea cuibărită acolo –, bucuria de a împărți, de a dărui din dragostea care, paradoxal, împărțită fiind, se înmulțește, crește, fiindcă vine de la Dumnezeu și nu se sfârșește niciodată.
Ne-am închinat și la paraclisul de vară al mănăstirii, ocrotit de Sfântul Mucenic Lucian, după care, la trapeză, părintele stareț ne-a pregătit o agapă creștină, cu bucate gătite cu toată dragostea și jertfelnicia, mai ales că acolo mâinile sunt puține, însă sarcinile sunt multe. Am mulțumit cu toții lui Dumnezeu și „mâinilor truditoare”, iar lecția pe care am primit-o a fost aceasta: Patriarhul Justinian a lăsat de veghe, chiar în locul nașterii sale, oameni destoinici și cu dăruire, care știu să apere tezaurul de credință al Bisericii noastre strămoșești.
Pr. Dumitru Trăistaru
Parohia Cândești
Protoieria Buzău I
