Sub lumina blândă a verii și în duhul rugăciunii și al comuniunii frățești, în zilele de 30 și 31 iulie 2025, cu binecuvântarea și în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, a avut loc un pelerinaj în nordul Dobrogei, organizat de Centrul Eparhial din Buzău. La acest eveniment au participat: pr. Marian Gegea, vicar administrativ eparhial, arhid. Daniel Dumitrică, secretar eparhial, părinți consilieri eparhiali, protoierei, exarhi, stareți, starețe, egumeni și alți slujitori și ostenitori de la Centrul Eparhial.
Primul popas a fost la Mănăstirea Cocoș, un loc de liniște tainică, situat în inima unei păduri de tei, care pare să păstreze, în frunzișul ei, ecoul pașilor sfinților mucenici. Aici, pelerinii s-au închinat la moaștele Sfinților Zotic, Atal, Camasie și Filip, martiri dobrogeni ai primelor veacuri creștine. Starețul așezământului a relatat cu emoție despre descoperirea acestor sfinte oseminte la Niculițel, în urma unei ploi torențiale ce a scos la iveală, din pământul timpului, un lăcaș al jertfei și al credinței nestrămutate. După rugăciune, în trapeza mănăstirii, pelerinii au fost întâmpinați cu o gustare, ca semn al ospitalității tradiționale.
După acest popas plin de încărcătură duhovnicească, grupul de clerici și monahi s-a îndreptat spre însuși locul în care pământul, în chip providențial, a scos la lumină taina martiriului: basilica paleocreștină de la Niculițel. Aici, istoria și credința se împletesc într-o tăcere grăitoare, iar pietrele vechi ale criptei par a murmura, peste veacuri, mărturia sfinților care au primit cununa muceniciei în zorii creștinismului dobrogean.
Călătoria a continuat spre un alt așezământ monahal emblematic al Dobrogei – Mănăstirea Celic-Dere, unde întâlnirea cu liniștea taborică a locului și cu icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului a adus inimilor o nouă rază de lumină și mângâiere. Ridicată la începutul secolului al XX-lea, această mănăstire reflectă o îmbinare remarcabilă între tradiția ortodoxă românească și influențele monahale rusești, datorită călugărilor veniți din Sfântul Munte Athos, care au contribuit la zidirea și consolidarea sa. În acest cadru duhovnicesc, grupul a servit prânzul în trapeza mănăstirii, într-o atmosferă de comuniune frățească și recunoștință. La finalul agapei, Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian a adresat maicii starețe un cuvânt de mulțumire, apreciind dragostea, grija și căldura cu care au fost primiți, dar și statornicia duhovnicească a acestei vetre monahale. În semn de prețuire și întărire a vieții spirituale, Ierarhul a oferit cărți de rugăciuni, precum și mai multe volume religioase.
Ultima oprire a zilei a fost la Mănăstirea Saon, un colț de rai între Dunăre și sălcii plecate peste ape. Așezământul, fondat în 1846, impresionează prin simplitatea și frumusețea naturală. Maica stareță a relatat cu smerenie despre istoria acestui așezământ, înființat la jumătatea secolului al XIX-lea, și a oferit oaspeților o gustare dulce. Pe parcursul întregii zile, pelerinii au trăit momente de profundă înălțare sufletească, regăsindu-se în liniștea locurilor, în rugăciunea tainică a monahilor și în frumusețea discretă a peisajului dobrogean. După aceste popasuri ale sufletului, călătoria s-a mutat în inima orașului Tulcea, la poarta Deltei Dunării. Seara, după o cină liniștită și plină de comuniune, grupul de preoți și monahi a avut prilejul să se bucure de aerul răcoritor al serii într-o plimbare tihnită pe faleza portului tulcean. Priveliștea apei, care se întindea în lumina blândă a amurgului, acompaniată de murmurul lin al valurilor, a oferit un cadru perfect pentru reflecție și împărtășirea trăirilor duhovnicești ale zilei.
Dimineața celei de-a doua zile a început cu un aer proaspăt și o lumină blândă, care părea să binecuvinteze începutul unui nou popas duhovnicesc. După micul dejun, soborul de preoți și monahi a pornit într-o croazieră cu șalupe pe apele line ale Dunării, în inima Deltei Dunării, pe traseul Somova – Telincea – Parcheș – Câșla. Această întâlnire tăcută cu natura a fost trăită ca o liturghie a creației, în care fiecare element vorbea despre măreția lui Dumnezeu. Cerul se reflecta lin pe oglinda apei, iar razele blânde ale dimineții mângâiau linia orizontului. Păsările înălțau triluri armonioase, iar sălciile pletoase își plecau ramurile peste fluviu, creând o scenă de o tainică frumusețe. Tăcerea Deltei nu era o absență, ci o prezență grăitoare – un limbaj tainic al firii, prin care Dumnezeu Se face simțit fără cuvinte.
Fiecare colț de apă, fiecare zvâcnire de aripă, fiecare rază filtrată printre ramuri a devenit pentru pelerini o lecție de echilibru, de răbdare, de armonie între creație și Creator. În această lume acvatică, timpul părea suspendat, iar sufletul, eliberat de zbuciumul cotidian, putea să asculte. Nu lumea din jurul lor se liniștea, ci ei înșiși deveneau liniște. Soborul de preoți și monahi a avut ocazia de a descoperi o diversitate impresionantă de specii de păsări, plante și animale, fiecare reprezentând o pagină vie a acestui ecosistem unic.
Reveniți la țărm, pelerinii și-au continuat călătoria printr-un alt tip de univers – cel al științei și educației. La Centrul Muzeal Ecoturistic „Delta Dunării”, realitatea acvatică a fost completată de cunoaștere: pești, păsări, ecosisteme întregi prezentate cu grijă, într-un spațiu modern, unde glasul naturii este tradus prin știință și tehnologie. Acvariile mari, populate cu viețuitoare specifice Deltei, au completat viziunea poetică a dimineții cu o înțelegere mai clară a complexității acestei minunate lumi.
Pelerinajul și-a aflat răgazul final în Catedrala Episcopală „Sfântul Ierarh Nicolae” din Tulcea, unde rugăciunile au fost înălțate cu evlavie către moaștele Sfântului Ierarh Nicolae, iar cântările duhovnicești au ridicat sufletele către cer, într-un act de adorare și mulțumire. După o masă de prânz liniștită, cu toții am pornit spre casă, purtând în inimă darurile nevăzute ale credinței, amintiri de neprețuit și o bucurie ce luminează pașii vieții cotidiene.
Această călătorie binecuvântată a fost un prilej de comuniune și întărire duhovnicească, în care fiecare suflet a fost hrănit din izvorul neîntrerupt al tradiției și al sfințeniei, redescoperind frumusețea și profunzimea rădăcinilor creștinismului românesc. Pelerinilor li s-a oferit darul întâlnirii cu locurile în care credința a înflorit de-a lungul veacurilor, într-o atmosferă de liniște și reculegere, care a inspirat bucurie și mulțumire adâncă pentru această aleasă ocazie.
Cu profundă recunoștință, aducem mulțumire Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ciprian, a cărui purtare de grijă a făcut posibil acest dar duhovnicesc prețios, nădăjduind ca, și pe viitor, astfel de experiențe să se repete.
Pr. Dan Necula
Consilier eparhial
Sectorul Învățământ și activități cu tineretul
