„Dacă nu ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci, nu ne putem numi creștini”, a spus Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, în cuvântul de învățătură rostit la Mănăstirea vrânceană Recea, în ziua praznicului Înălțării Sfintei Cruci.
Joi, 14 septembrie 2017, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ciprian a săvârșit Sfânta Liturghie, în altarul de vară al Mănăstirii Recea, județul Vrancea. Ierarhul a slujit alături de un sobor de preoți și diaconi, răspunsurile la strană fiind date de Grupul psaltic misionar „Sfântul Roman Melodul” al Eparhiei.
În cuvântul de învățătură adresat credincioșilor prezenți la slujbă, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre originea sărbătorii din 14 septembrie și a evidențiat semnificațiile Sfintei Cruci.
„În vechime, crucea era obiect de ocară și de tortură pentru cei mai mari răufăcători. Prin faptul că Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul Iisus Hristos, a primit de bunăvoie să fie răstignit pe ea, crucea a devenit altar de jertfă. Sfânta Cruce este, așadar, altar de jertfă, armă împotriva diavolului și stindardul Bisericii lui Hristos. Sângele Său omenesc și dumnezeiesc, în același timp, s-a vărsat pe crucea Golgotei și a sfințit lemnul respectiv. De aceea, ea a devenit sfântă și sfințitoare. Dacă nu ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci, nu ne putem numi creștini. Cel care s-a lepădat de cruce, s-a lepădat de Însuși Hristos Cel răstignit pe ea”, a precizat Arhipăstorul Buzăului și Vrancei.
„Crucea este simbolul, prin excelență, al ascultării desăvârșite a Mântuitorului Hristos față de Dumnezeu-Tatăl”, a mai adăugat Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian.
„Prin smerenie, prin răbdare și, mai ales, prin iubire jertfelnică față de oameni, Hristos l-a biruit pe vrăjmașul diavol. Acesta nu suportă crucea, pentru că îi aduce aminte de înfrângerea pe care a suferit-o și de rușinea pe care a simțit-o, când a văzut că Fiul lui Dumnezeu S-a smerit până la capăt și Și-a arătat iubirea Sa față de oameni până în ultima clipă, încredințându-Și duhul în mâinile Părintelui ceresc”, a afirmat chiriarhul locului.
La final, maica stareță Paisia Rusen, în numele obștii monahale, a oferit Înaltpreasfințitului Părinte Ciprian o icoană a Mântuitorului Iisus Hristos.
Mănăstirea Recea a fost ctitorită, înainte de anul 1685, de către un boier buzoian, clucerul Mănăilă Mărăcineanu, fost mare căpitan al voievodului Țării Românești – Șerban Cantacuzino (1678-1688). Ruinată total de năvălirile turcești, tătărești și poloneze, ca și de multele cutremure, biserica așezământului monahal, cu hramurile „Nașterea Maicii Domnului” și „Sfântul Ierarh Nicolae”, a fost refăcută, integral, între anii 1802-1804. În anul 1990, s-a construit paraclisul cu hramul „Sfânta Treime”, iar în perioada 1994-1995, biserica mănăstirii a fost pictată.
