Duminica Sfintei Cruci a adunat un număr impresionant de credincioși la biserica Parohiei Sfântul Andrei și Sfântul Nectarie din municipiul Focșani. Locașul de cult a fost resfințit de Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, ca urmare a rezidirii Sfintei Mese și a efectuării unor importante lucrări de înnoire la interior. Împreună cu un sobor de preoți și diaconi, ierarhul a oficiat, apoi, Sfânta Liturghie, răspunsurile la strană fiind date de Grupul psaltic misionar Sfântul Roman Melodul.
În cuvântul de învățătură, Înaltpreasfinția Sa a arătat că această duminică a fost rânduită de Biserică la mijlocul Postului Mare, pentru a ne întări duhovnicește în urcușul nostru spiritual spre Înviere. Chiriarhul a explicat textul Evangheliei, precizând că „urmarea lui Hristos nu este impusă din afară. Nimeni nu silește pe cineva ca să-L urmeze pe Mântuitorul, ci trebuie să o facă din proprie inițiativă. Prin actul creației, Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu darul libertății, pe care i-l respectă până la capăt. Este impresionant faptul că Dumnezeu Cel Atotputernic Și-a asumat, prin acordarea acestui dar, riscul de a nu fi ascultat de om, ba, mai mult, de a fi negat, blamat și înjurat de acesta. Mântuitorul Hristos a afirmat că omul poate alege orice cale dorește, dar dacă, totuși, hotărăște să-L urmeze, trebuie să se lepede de sine și, apoi, să-și asume crucea.
Lepădarea de sine nu înseamnă negarea identității sau a personalității noastre, ci renunțarea la păcatul cel mai cumplit, care-l înstrăinează pe om de Dumnezeu, și anume iubirea trupească de sine sau filavtia, cum este numită în limbajul Sfinților Părinți. Iubirea de sine generează multe alte păcate, precum mândria, lăcomia, ura, invidia și neascultarea, conducându-l pe om la întreruperea comuniunii cu Părintele ceresc. Când se îndepărtează de Dumnezeu, omul devine vulnerabil în fața atacurilor din afară, ale vrăjmașului diavol; acesta, pentru a-și pune în aplicare planurile sale cele viclene, se folosește tocmai de patimile pe care omul le are în firea sa, încă de la naștere, datorită solidarității sale cu firea umană a lui Adam, pervertită de păcatul neascultării. Așadar, pentru a-L urma pe Hristos, trebuie să te lepezi de egocentrism, de egolatrie, de slava deșartă, într-un cuvânt, de păcatul cumplit al mândriei. Egoismul se manifestă atunci când omul crede că totul se învârte în jurul său; că el este măsura tuturor lucrurilor, că nimeni dintre semeni nu se ridică la valoarea sa, pe care singur și-o evaluează. Or, paradigma viețuirii omului pe pământ nu este omul, ci Dumnezeu-Omul, adică Mântuitorul Iisus Hristos.
A doua condiție a urmării lui Hristos, care dă o semnificație specială duminicii de astăzi, o constituie asumarea crucii vieții, înțeleasă atât ca destin, cât și ca suferință. Se impune ca fiecare să conștientizeze rostul viețuirii sale pe pământ, să se întrebe de unde vine și încotro se îndreaptă. În legătură cu cele pe care le-am primit de la Dumnezeu, ca dat ființial, nu avem voie să cârtim sau să emitem pretenții; le luăm ca atare și ne parcurgem firul vieții, căutând să facem tot ce ne stă în putință pentru a progresa, spiritual și material. Cert este faptul că toți oamenii au de purtat și o cruce a suferinței. Crucea unora este mai ușoară, a altora este mai grea; nu cunoaștem motivul pentru care se face această diferențiere. Dar chiar dacă nu-i înțelegem sensul, să avem grijă ca nu cumva să ne revoltăm împotriva lui Dumnezeu, întrebându-ne: «Doamne, de ce mi s-a întâmplat tocmai mie?» Nu avem voie să ne punem o astfel de întrebare, nici să căutăm vreun răspuns. Dumnezeu ne pune pe umeri crucea suferinței, fie pentru ispășirea unor păcate nemărturisite, fie pentru încercarea tăriei în credință, fie din alte rațiuni, numai de El știute, pe care mintea umană limitată nu le poate desluși. Cu toate acestea, suferința are, cu certitudine, valoare soteriologică, întrucât purifică sufletul de păcate, iar cel care și-o asumă cu responsabilitate se apropie mai mult de Dumnezeu“, a subliniat Întâistătătorul Eparhiei Buzăului și Vrancei.
După Sfânta Liturghie, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ciprian a binecuvântat casa praznicală a parohiei, unde, în fiecare duminică şi sărbătoare, servesc o masă caldă 25 de persoane nevoiașe.
Biserica Sfântul Andrei din Focșani a fost ridicată în perioada 2000-2006, cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Arhiepiscop Epifanie Norocel și prin contribuția credincioșilor din întreaga Eparhie. Ulterior, a fost pictată și dotată cu toate obiectele necesare cultului, iar slujba de târnosire a avut loc în data de 30 noiembrie 2009.
