După cum este binecunoscut, 2017 a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi pictorilor bisericeşti şi Anul comemorativ al Patriarhului Justinian şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului. În acest context, Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei, prin Sectorul Învățământ și Activități cu Tineretul, a continuat seria proiectelor și evenimentelor din anii trecuți cu un nou program eparhial pentru tineret, intitulat Vade mecum, juvenis! (Hai cu mine, tinere!).
Prin acest program, ne-am propus să încurajăm mobilitățile pentru tineret, în primul rând, din județele Buzău și Vrancea, mobilități în sens spațial – pelerinaje, vizite culturale, tabere, participări la schimburi de tineri în proiecte europene și la evenimente cultural-educaționale – dar și în sens spiritual – ieșirea din spațiul de confort și angajarea într-o călătorie a eului, într-un proces dinamic al cunoașterii de sine, de semeni, de neam și de Dumnezeu, identificarea de modele reale de viață, construirea sau reînnoirea de relații și, nu în ultimul rând, descoperirea bucuriei de a trăi activ în Biserica lui Hristos.
Toate aceste proiecte și evenimente au fost repertoriate și valorizate în ediția a treia a Agendei Tânărului Ortodox 2018, un instrument insolit de lucru cu tinerii, conceput de echipa Sectorului nostru, pe care l-am prezentat în premieră viitorilor noștri beneficiari vrânceni, cu prilejul celui mai recent eveniment cultural-educațional al anului.
În seara zilei de 7 decembrie 2017, la praznicul Sfintei Mucenițe Filofteia, cu binecuvântarea și sprijinul efectiv al Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ciprian, împreună cu partenerii noștri: Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București, Teatrul Municipal „Maior Gheorghe Pastia” din Focșani, Inspectoratul Școlar Județean Vrancea, Protoieria Focșani I și Protoieria Focșani II, am invitat din nou credincioșii vrânceni să ia parte la bucuria omagierii tuturor acelora care au pus în lucrare virtuțile creștine, apărând Ortodoxia în timpul comunismului.
Producția Naționalului bucureștean „20 de ani în Siberia”, în regia Dlui Sorin Misirianțu, a prilejuit organizarea unei colecte inițiate de Asociația Profesorilor „Cuvânt și faptă”, despre care a vorbit Dna Inspector Școlar Melania Emanuela Pătrășcanu, care a motivat acest gest creștinesc ca fiind un răspuns asemănător evenimentului oferit de Arhiepiscopie, prin dăruirea unui sprijin financiar unei familii vrâncene greu încercate.
Sala arhiplină a elegantului teatru din Focșani a fost gazda unei mărturisiri despre trecut, dar și despre viitor, făcută de o bucovineancă, Anița Nandriș-Cudla, „o țărancă cu trei clase primare și cu un suflet cât o istorie națională”, deportată „din greșeală”, de comuniști, dincolo de Cercul polar, unde a supraviețuit, timp de 20 de ani, numai cu fiii ei și cu Dumnezeu. Este, totodată, și mărturisirea unei actrițe excepționale care o interpretează, spunându-i povestea: Amalia Ciolan, de la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București. De altfel, pentru conștiința datoriei și lucrarea neobosită de a transmite valorile creștin-ortodoxe prin artă, în Eparhia noastră, Doamnei Amalia Ciolan i-a fost oferită Distincția eparhială „Dionisie Romano”, de către Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ciprian, cu prilejul reprezentației acestei dramatizări la Teatrul din Buzău.
Mărturia Aniței și a Amaliei, una comună, este mărturia creștinului care își poartă cu demnitate crucea sa și a neamului său, cu toate greutățile ei, fără să cârtească, să condamne, dar și fără să uite, iar această lucrare nobilă ne determină să le pomenim mereu în rugăciune, la fiecare Proscomidie.
Am citit cu ochii sufletului un „alt jurnal al fericirii”, cum a fost numită cartea „20 de ani în Siberia”, a Aniței Nandriș-Cudla, pe care am recomandat-o tinerilor spre lectură și învățătură. Pentru că, spune Monica Lovinescu, „după o asemenea carte, orice complex de inferioritate a noastră ca neam ar trebui să dispară”. Nici dramatizarea din seara trecută nu a fost mai prejos, completând acest demers tulburător, emoţionant și extrem de motivaţional. Sigur, cum spun oamenii de teatru avizați, „nu ca o carte de dezvoltare personală care te învaţă în trei paşi cum să ajungi propriul tău guru. Ci ca un fluture care reuşeşte să zboare pe crivăţ”.
Reiterând ideea din finalul prezentării, îmi exprim speranța că, deși, probabil, nu a fost acesta cel mai strălucitor eveniment din oraș, în aceste zile ce preced sărbătoarea Nașterii Domnului, cu siguranță, însă, a fost „cel mai necesar dintre toate”.
Pr. prof. Cristian Marius Dima
Consilier eparhial
