Potrivit recomandării UNESCO privind statutul cadrelor didactice, și anul acesta, Ziua mondială a profesorilor (World Teacher’s Day) a favorizat sărbătorirea rolului tuturor cadrelor didactice din România și de pretutindeni, cu o multitudine de proiecte, activități extrașcolare și idei menite a exprima recunoștința față de dascălii devenirii noastre.
Și la Seminarul Teologic Ortodox „Chesarie Episcopul” din Buzău, ziua de 5 octombrie a fost un prilej de împreună-bucurie pentru întreaga comunitate școlară, toți elevii, profesorii și personalul nedidactic și auxiliar mobilizându-se a marca acest eveniment într-un mod inedit și aducând un omagiu, în același timp, vrednicilor dascăli și absolvenți ai reputatei școli teologice care, de 181 ani, moștenește, înnoiește și promovează crezul educațional al Bisericii Ortodoxe Române.
Astfel, la invitația Pc. Pr. Mihail Milea, profesorul de Studii biblice al Seminarului și Președintele Fundației pentru copii „Sfântul Sava de la Buzău”, toți cei ce pun umărul la educația teologică buzoiană, alături de colectivele claselor de liceu și al celei de dascăli, au pornit, cu trei autocare, într-un pelerinaj al inimilor regăsite în ritmul rugăciunii și al freamătului de codru, pe Valea Slănicului, către străvechi vetre de spiritualitate ortodoxă, în care luminează neîncetat „focul viu” al duhului Ortodoxiei.
Ajunși acolo unde drumurile forestiere te invită la pas pe urma sfinților, am coborât din autocare și am pornit, cu mic, cu mare, prin Munții Buzăului, printre stânci și brazi falnici, spre modesta Mănăstire Găvanu, întemeiată pe la începutul secolului al XVIII-lea, pașnică sihăstrie împodobită cu o frumoasă pictură și cu amintirea unor nevoitori care au luptat pentru menținerea și reînvierea vieții mănăstirești pe aceste locuri. Fascinați de vechimea și originalitatea unor icoane din biserica de lemn, dar și de coloritul florilor și frumusețea cailor din gospodărie, seminariștii au înălțat cântare de biruință și de mulțumire către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, ocrotitoarea mănăstirii, mulțumind maicii starețe și micuțului sobor pentru ospitalitate și rugăciune.
Din nou am luat drumul munților ruginiți de toamnă și de vremuri, înnodând poveștile celor ce au așternut în scris istoria acestor meleaguri cu cele ale celor care resfințesc locul în zilele noastre, cu aceeași conștiință a datoriei față de Biserică, față de aproapele și față de neamul românesc, lucrare exemplar ilustrată la Campusul pentru copii al Fundației „Sfântul Sava de la Buzău”, din Bisoca, unde Părintele Mihail și o mână de voluntari fideli au invitat la masă întreaga obște a Seminarului, într-o atmosferă sărbătorească și familială, totodată. Am retrăit bucuria întâlnirilor de altădată, a seminariștilor și a profesorilor, în vatra aceasta de neobosită activitate cu tineretul în Biserică, am premiat educația făcută din suflet și rolul fiecăruia în această misiune de schimbare a copilului în om și… ne-am promis că vom reveni… curând.
După-amiaza ne-a adus din nou prin pădurile de brazi și cu miros de izmă sălbatică, îndreptându-ne pașii și inimile către unul dintre cele mai cunoscute altare al rugăciunii inimii din Carpați, Mănăstirea Poiana Mărului, „geamăna” Mănăstirii Găvanu, prin legăturile lor istorice, și, cu siguranță, cel mai important așezământ monastic și cultural, în secolul al XVIII-lea, de la curbura Carpaților, ctitoria Sfântului Cuvios Vasile de la Poiana Mărului, dascălul Rugăciunii inimii pentru Sfântul Paisie Velicicovschi, primul stareț al lavrei isihaste buzoiene și ocrotitorul Eparhiei noastre.
După întâmpinarea plină de dragoste a Părintelui duhovnic Dionisie și a obștii de monahii, elevii clasei a XII-a au dorit să aducă prinosul lor de recunoștință, în acest loc greu de duh și de istorie, tuturor dascălilor lor și școlii care ne-a făcut pe toți oameni, interpretând, la apus de soare, în biserica de lemn ce păstrează încă atmosfera athonită, o nouă dramatizare, scrisă de eminentul seminarist Teodor Ionuț Însurățelu, după „Confesiunile” Fericitului Augustin, acesta semnând și traducerea textului original din limba greacă, după care elevul Florin Odobescu a compus troparul Sfântului pomenit în Biserica Ortodoxă la 15 iunie. Autorul – protagonist, scenograf și regizor – a redat, cu sobrietate teologică și originalitate stilistică, mesajele răscolitoare din renumitul jurnal penitențial și de iubire nemăsurată de Dumnezeu, cea mai citită scriere a celui mai prolific scriitor de limbă latină din primul mileniu. Emoționați și îngenunchiați în semiîntunericul bisericii, cu mâinile adunate în rugăciune și cu ochii minții la trecerea inedită între tablourile remarcabilei lucrări, am înțeles cu toții, profesori, elevi și ostenitori ai Seminarului Teologic buzoian, alături de cei din obștea sihăstriei Cuviosului Vasile, că retorica măiestrită a lumii acesteia își pierde elocința în fața puterii Cuvântului lui Dumnezeu Ziditor, că întâlnirea smerită cu episcopul poate duce la „naștere din nou” – așa cum s-a petrecut în cazul Fericitului Augustin, cu Sfântul Ambrozie al Mediolanumului, că „nu e posibil ca fiul atâtor lacrimi [de părinți rugători] să piară”, că Duhul lui Dumnezeu „suflă unde voiește”, în fine, că Occidentul și Orientul dreptei credințe se definesc după măsura dragostei de Dumnezeu și de semeni, și nu după pașapoartele dogmatice…
A fost un timp binecuvântat de sărbătorire a educației teologice de la Buzău, a fost un loc providențial de pomenire și cinstire a doi sfinți, a căror lucrare a influențat major viața bisericească din Apusul și din Răsăritul Europei, legate, dincolo de cuvinte, de curcubeul ce s-a arătat la sfârșitul periplului nostru duhovnicesc, indicându-ne, difuz, înălțimea chemării noastre la dăruire, în preoție, dar și Nordul existenței noastre, Hristos Domnul…
Pr. prof. Cristian Marius Dima
Consilier eparhial
