Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, a efectuat, duminică, 10 iulie 2016, vizite pastoral-misionare în trei parohii din Protoieria Buzău I. Ierarhul, însoțit de Pr. Alin Leontin Balica – consilier eparhial la Sectorul Administrativ-bisericesc, și Marian Gegea – consilier eparhial la Sectorul Cimitire, monumente și servicii funerare, a vizitat parohiile Clondiru, Ulmeni și Lipia I, unde a asistat la Sfânta Liturghie și a adresat câte un cuvânt de învățătură credincioșilor prezenți la slujbă.
Pornind de la pericopa evanghelică a Duminicii a 3-a după Rusalii (cf. Matei 6, 22-33), Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ciprian a arătat că, întâi de toate, trebuie să avem grijă de suflet și de dobândirea vieții veșnice, iar apoi să ne îngrijim de cele necesare vieții biologice.
„Omul nu este o simplă ființă necuvântătoare, ci o persoană creată de Dumnezeu după chipul Său și cu menirea de a ajunge la asemănarea cu El. Fiind alcătuit din trup și suflet, el este chemat să ofere mai întâi hrană duhovnicească sufletului, întrucât acesta constituie partea superioară și nemuritoare a ființei umane, după care se va îngriji și de trup, asigurându-i hrană, băutură, îmbrăcăminte și adăpost în fața intemperiilor. Tocmai de aceea, este nevoie ca, în fiecare duminică și sărbătoare, credincioșii să vină în Casa lui Dumnezeu, pentru a se ruga împreună și a primi de la Părintele ceresc hrana spirituală pentru suflet.
Așa cum ne învață Biserica – și, după cum ne-au învățat părinții și strămoșii noștri –, întotdeauna, pentru orice lucrare folositoare, se cuvine ca mai întâi să ne rugăm. Dimineața, când ne trezim din somn, să-I mulțumim lui Dumnezeu că ne-a dăruit încă o zi de viață, că suntem sănătoși și conștienți de valoarea timpului pentru mântuire; când servim masa, să cerem binecuvântarea lui Dumnezeu, mulțumindu-I pentru roadele pământului, apoi să-L rugăm să nu ne lipsească nici de cereasca Sa Împărăție; când purcedem la lucru, să-I cerem ajutorul, ca să avem spor în activitatea desfășurată și să ne atingem țelul propus; când învăță, copiii și tinerii să-L roage pe Dumnezeu să le lumineze mintea, pentru a pricepe și asimila ușor învățăturile necesare formării lor profesionale, culturale și spirituale. Cu alte cuvinte, când rostim o rugăciune către Dumnezeu, cu credință și întru smerenie, noi îi oferim sufletului hrana duhovnicească de care are nevoie, după care acordăm atenție și trupului, gustând din bunătățile pământești, necesare întreținerii vieții biologice.
De asemenea, Mântuitorul Hristos ne atrage atenția, zicând: «Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea?» (Matei 6, 25). Aceste cuvinte, însă, nu trebuie interpretate în sensul că Domnul Iisus ne-ar îndemna la nepăsare și nelucrare; în fapt, El ne învață ca preocuparea pentru dobândirea lucrurilor necesare vieții acesteia trecătoare să nu ne copleșească atât de mult încât să uităm de Dumnezeu, Creatorul și Proniatorul universului. De vreme ce El poartă de grijă crinilor pământului și păsărilor cerului, adică florei și faunei de pe întreaga planetă, cu atât mai mult se va îngriji de om, pe care l-a așezat rege peste creația Sa. În plus, acestuia i-a dăruit rațiune și capacitatea de a lucra și crea, imitându-L pe Dumnezeu.
Așadar, nu este greșit să ne preocupăm de dobândirea celor strict necesare trupului, dar să nu o facem într-o manieră obsesivă și egoistă, excluzându-L pe Dumnezeu din viața noastră. Din nefericire, mulți semeni de-ai noștri, ignorându-L cu bună știință pe Dumnezeu, Izvorul vieții noastre și Dătătorul tuturor bunătăților, se preocupă de lucrurile materiale, ca și cum ar trăi veșnic, aici, pe pământ. Or, Mântuitorul ne îndeamnă să fim înțelepți în stabilirea priorităților: să alegem întâi grija față de suflet și, în plan secundar, să ne îngrijim de trup, fiind încredințați că Părintele ceresc ne va dărui atât hrana spirituală, cât și pe cea trupească“, a spus Chiriarhul Buzăului și Vrancei.
Aceste vizite pastorale desfăşurate la nivelul Eparhiei au ca scop dinamizarea vieţii parohiale, prin implicarea activă a preoților și a credincioșilor în activitatea misionară, liturgică și educativ-catehetică a Bisericii.
