Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului a adunat un număr impresionant de credincioși la vechea catedrală din incinta Centrului eparhial al Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei. Încă din ajunul hramului acestui vechi locaș de cult ctitorit de voievodul Matei Basarab, duminică seară, 14 august 2016, numeroși buzoieni au participat la slujba Privegherii și la Prohodul Maicii Domnului, săvârșite de Chiriarhul locului, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ciprian, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.
La momentul rânduit din cadrul Vecerniei unite cu Litia, Epitaful Adormirii Maicii Domnului a fost scos în mijlocul bisericii, pentru a fi cinstit cu evlavie de toți cei prezenți. În timpul Utreniei, clericii şi credincioşii au cântat cele trei stări ale Prohodului, după care au mers în procesiune cu Sfântul Epitaf în jurul catedralei.
La sfârșitul slujbelor, Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian a rostit un cuvânt de învățătură, în care a spus că Prohodul Maicii Domnului exprimă cinstirea deosebită acordată Sfintei Fecioare Maria în cultul ortodox.
„Așa cum, în Vinerea Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, creștinii sunt așteptați la biserică, pentru a-I cânta Mântuitorului Iisus Hristos această cântare de tânguire, dar și de speranță și bucurie, Sfinții Părinți ai Bisericii au rânduit ca și la praznicul Adormirii Maicii Domnului să procedăm întocmai, deoarece Sfânta Fecioară Maria s-a învrednicit să fie deodată Maică a lui Dumnezeu, după trup, și mamă duhovnicească a tuturor celor ce cred în dumnezeiescul ei Fiu.
Sfânta Fecioară Maria a fost cea mai pură ființă pe care a odrăslit-o neamul omenesc și, din acest punct de vedere, oamenii au dreptul să spere că vor fi mântuiți, prin rugăciunile ei, întrucât I-au oferit Părintelui ceresc un vas ales, o fecioară neprihănită, capabilă să primească în pântecele ei pe Însuși Dumnezeu Cel neîncăput. Înainte de aceasta, Sfântul Arhanghel Gavriil i-a făcut cunoscut mai întâi planul divin cu privire la mântuirea oamenilor, pe care nu i l-a impus, ci i-a solicitat acordul de a fi părtașă la împlinirea lui. I-a vestit ce urma să facă Dumnezeu-Tatăl pentru izbăvirea neamului omenesc din robia păcatului și a morții, iar Sfânta Fecioară a acceptat, întru smerenie, voia Părintelui ceresc, rostind mântuitoarele cuvinte: «Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul Tău!» (Luca 1, 38). În clipa următoare, prin lucrarea Duhului Sfânt, s-a petrecut zămislirea după trup a Fiului lui Dumnezeu, pe care Sfânta Fecioară avea să-L nască «la plinirea vremii», devenind Născătoare de Dumnezeu sau Maica Domnului și, astfel, a intrat în istorie, Mesia Cel prezis de profeți, Mântuitorul sufletelor noastre“, a explicat Chiriarhul de la Buzău.
Prohodul Maicii Domnului a fost alcătuit de Manuil din Corint, la începutul secolului al XVI-lea, după modelul Prohodului Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Generalizat mai ales în bisericile rusești, acest imn liturgic a păstruns și în spațiul românesc, prin traducerea făcută, în anul 1820, de Ion Pralea.
