Marți, 6 decembrie 2016, în ziua de prăznuire a Sfântului Ierarh Nicolae, biserica Parohiei Lanurile din județul Buzău a îmbrăcat haine de sărbătoare. Cu prilejul hramului, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, alături de un sobor de preoți și diaconi. Potrivit tradiției, s-a oficiat și Parastasul pentru ctitorii și slujitorii sfântului locaș, mutați la Domnul. Grupul psaltic misionar Sfântul Roman Melodul al Eparhiei a dat răspunsurile la strană.
În cuvântul de învățătură, Înaltpreasfinția Sa a arătat că Sfântul Nicolae este unul dintre cei mai populari și iubiți sfinți ai Bisericii, la care au evlavie creștinii, în general, și copiii, în mod special.
„S-a îndătinat această tradiție și s-a cultivat credința, în rândul celor mici, că, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, sunt vizitați în chip nevăzut, dar real, de Moș Nicolae. Mulți dintre copii știu cine a fost acesta, alții nu știu. Probabil își închipuie că este un personaj de poveste, având menirea de a le oferi daruri – pe care le așază, peste noapte, în ghetuțe – îndeosebi celor care au fost cuminți și și-au ascultat părinții. Este o tradiție frumoasă, dar nu suficientă, pentru înțelegerea corectă – chiar și de către cei mai mici – a faptului că Moș Nicolae a fost o persoană istorică, un mare ierarh al Bisericii creștine, care a trăit între anii 270 – 340 d. Hr. De aceea, părinții și bunicii copiilor, învățătorii, profesorii de Religie și preoții de la parohii au datoria de a le explica celor mici că Moșul pe care-l așteaptă cu atâta ardoare, în această zi de sărbătoare, este una și aceeași persoană cu Sfântul, blândul și bunul ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni“, a spus Chiriarhul Buzăului și Vrancei.
Sunt cunoscute multe fapte minunate, prin care Sfântul Nicolae a intervenit în viața oamenilor, ajutându-i, în mod concret, atât cu rugăciunea, cât și cu fapta de milostenie, a mai precizat Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian.
„Cei ce i-ați citit viața, cunoașteți împrejurarea cu acel tată, care, din pricina sărăciei, era pe punctul de a le obliga pe cele trei fete ale sale să-și vândă trupurile într-o casă de toleranță, pentru a-și câștiga existența. Când a aflat ce avea de gând să facă omul respectiv, Sfântul Nicolae i-a întins, cu discreție, o mână de ajutor, aruncându-i pe fereastră trei pungi cu galbeni, suficienți pentru a le înzestra pe fete, în vederea căsătoriei, ceea ce s-a și întâmplat. Fapta sa de milostenie, săvârșită în ascuns, avea să fie descoperită mai târziu, impresionându-ne până astăzi, prin valoarea și frumusețea ei morală.
Într-un alt context, am putut constata râvna Sfântului Nicolae pentru împlinirea dreptății. Ce se întâmplase? Trei bărbați fuseseră acuzați pe nedrept în fața guvernatorului Lichiei, iar judecătorul, cercetând cu superficialitate cazul respectiv, i-a condamnat pe cei trei la moarte. Însă, pe când se aflau în temniță, bărbații respectivi s-au rugat Sfântului Nicolae să-i ajute, iar acesta a intervenit la propriu în viața lor, făcând să triumfe adevărul. S-a dus la guvernator, căruia i-a cerut să redeschidă cazul, apoi l-a înștiințat pe însuși împăratul Constantin cel Mare despre acea nedreptate, iar rezultatul a fost grațierea celor condamnați, printr-un act imperial, emis la stăruința bătrânului arhiepiscop Nicolae. Reținem, așadar, că Sfântul ierarh pe care l-am cinstit astăzi, la Sfânta Liturghie, s-a distins, în viață, prin blândețe, bunătate, fapte de milostenie, iubirea de adevăr și dreptate, dar, mai ales, prin curajul de a apăra și mărturisi dreapta credință în Mântuitorul Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, Care S-a întrupat în istorie, din iubire față de oameni, pentru a-i izbăvi din robia păcatului și a morții“, a menționat Întâistătătorul Eparhiei de la Curbura Carpaților.
În cadrul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepisop Ciprian l-a hirotonit în treapta de diacon pe tânărul Ștefan Aga, licențiat în Teologie, iar la final l-a hirotesit sachelar pe preotul paroh, Cătălin Gheorghe Andreiu, și a oferit acte de cinstire și icoane unor binefăcători, care au sprijinit activitățile desfășurate în parohie.
Locașul de cult din localitatea Lanurile a fost ridicat în anul 1864. De-a lungul timpului, s-au realizat mai multe lucrări de consolidare, renovare și înfrumusețare a bisericii.
