În a doua zi a Sfintelor Paști, luni, 25 aprilie 2022, Mănăstirea Poiana Mărului din comuna Bisoca, județul Buzău, și-a sărbătorit ctitorul și ocrotitorul, pe Sfântul Cuvios Vasile. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de 11 ieromonahi, preoți și diaconi, în biserica mare a așezământului, aflată sub ocrotirea Tuturor Sfinților. Corul Psaltic Misionar „Sfântul Roman Melodul” al Eparhiei a dat răspunsurile la strană.

La slujbă au participat călugărițele din obștea Mănăstirii Poiana Mărului, în frunte cu maica stareță Gorgonia Oanea, alte starețe de la diferite mănăstiri buzoiene și vrâncene, precum și numeroși credincioși.

În predica rostită, Chiriarhul locului a evocat viața și activitatea Sfântului Cuvios Vasile de la Poiana Mărului, canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 2003.

„Sfântul Vasile nu a fost român de neam, ci s-a născut în Imperiul țarist de odinioară, în anul 1692, mai precis în apropierea orașului Poltava din Ucraina de astăzi. Încă din copilărie și-a îndreptat pașii spre sihăstrii, ca să trăiască viața în Hristos sub povățuirea sihaștrilor din vremea aceea, numai că necazurile care s-au abătut asupra creștinilor ortodocși din Rusia, în timpul lui Petru cel Mare, l-au determinat pe tânărul Vasile să se refugieze în Țările Române. A viețuit vreo 20 de ani la Mănăstirea Dălhăuți, unde a devenit și stareț, iar în jurul său a adunat mulți călugări, pe care i-a povățuit în respectarea cu strictețe a voturilor monahale, punând accentul pe ascultare, smerenie, tăcere și rugăciune neîncetată. Inspirat de regulile monahale ale Sfântului Vasile cel Mare, dar și de povățuirile Sfântului Dimitrie al Rostovului, a impus încet-încet reguli aspre de viețuire, astfel încât cei care au optat pentru trăirea în anumite așezăminte monahale să progreseze duhovnicește, pentru că de aceea au și părăsit lumea, ca să se roage cu mai multă intensitate, preocupându-se de cele materiale doar pentru a-și asigura strictul necesar traiului zilnic. Iată că, la vârsta de 40 de ani, Sfântul Vasile devenise un părinte duhovnicesc nu doar al obștii monahale de la Dălhăuți și apoi al celor 12 ucenici cu care a venit la Poiana Mărului, ci al tuturor monahilor și chiar al monahiilor din munții Buzăului și Vrancei. Aici, la Poiana Mărului, Sfântul Vasile a ctitorit, cu ajutorul domnitorului Constantin Mavrocordat, un schit care, în pofida multor încercări prin care a trecut – incendii, năvăliri ale altor popoare, prigoana comunistă –, a rezistat în timp, iar duhul Sfântului Cuvios Vasile nu a dispărut, ci s-a păstrat în trăirea monahală a tuturor celor ce au viețuit în acest loc de-a lungul secolelor”, a explicat Ierarhul.

La final, părintele protosinghel Dionisie Constantinescu, duhovnicul Mănăstirii Poiana Mărului, a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ciprian pentru prezența în mijlocul obștii monahale.

Întemeiată de Cuviosul Stareț Vasile în anul 1730, Mănăstirea Poiana Mărului are două biserici: una cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, iar cealaltă cu hramul „Toți Sfinții”, precum și paraclisul închinat Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul. În secolele XVIII-XIX, așezământul monahal s-a remarcat prin practicarea rugăciunii inimii, prin copierea mai multor scrieri filocalice și printr-o profundă viață duhovnicească, toate datorate Sfântului Cuvios Vasile.