Biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din orașul Panciu a fost sfințită duminică, 20 septembrie 2020, în urma finalizării lucrărilor de construire, pictare și înfrumusețare, începute în anul 1990. Slujba de târnosire a lăcașului de cult a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei. În continuare, Înaltpreasfinția Sa, împreună cu un sobor de șapte preoți și doi diaconi, a săvârșit Sfânta Liturghie, precum și Parastasul pentru ctitorii sfântului lăcaș, mutați la Domnul.
Reflectând asupra textului evanghelic al Duminicii după Înălțarea Sfintei Cruci (Luarea Crucii și urmarea lui Hristos – Marcu 8, 34-38; 9, 1), Arhipăstorul Buzăului și Vrancei a rostit un cuvânt de învățătură despre cruce ca destin și suferință.
„În primul rând, crucea este înțeleasă ca destin pământesc al omului, pe care acesta și-l croiește singur, în virtutea libertății sale. Fiind înzestrat de Dumnezeu cu anumite daruri, depinde de el dacă le lucrează sau nu, pentru a fi mai târziu un om împlinit și mulțumit de realizările sale. Bunăoară, dacă cineva își descoperă, la vârsta copilăriei, pasiunea pentru muzică, este firesc să-și pună în valoare acest dar, lucrând talantul dăruit de Dumnezeu de așa manieră încât să se bucure și el, și cei din jurul său de roadele muncii sale. Deducem de aici că destinul lui în viață este acela de a ajunge cândva muzician. Se înțelege că nu este vorba de ceva hotărât de Dumnezeu în veșnicie, ci de faptul că fiecare om își poate construi propriul destin în viață, în mod conștient și liber, cultivând și valorificând darurile sădite de Părintele ceresc în ființa lui.
Al doilea înțeles al crucii îl constituie suferința. Vom spune dintru început că ideea de suferință este greu de acceptat și cu mintea, ca să nu mai vorbim de suportarea ei la propriu. Dacă nu-i înțelegem rostul, înseamnă că nu suntem suficient ancorați în credința în Hristos. Cel ce se confruntă cu o boală incurabilă, pe care nu și-o poate explica, nu trebuie să cârtească, sub niciun chip, împotriva lui Dumnezeu, învinuindu-L că l-a pedepsit pe nedrept cu o asemenea suferință. Din nefericire, unele boli sunt provocate chiar de cei ce ajung să sufere, după cum ne-a dat de înțeles Însuși Mântuitorul, cu prilejul întâlnirii Sale cu slăbănogul din Capernaum; datorită credinței celor patru bărbați care-l aduseseră pe bolnav în fața Sa, Domnul Hristos, milostivindu-Se de cel suferind, a considerat că, înainte de a-l vindeca trupește, trebuie să-i tămăduiască mai întâi sufletul, prin iertarea păcatelor, ceea ce înseamnă că, între boală și păcat, există o oarecare legătură (cf. Matei 9, 1-8). Sunt însă multe boli inexplicabile, îngăduite totuși de Dumnezeu din rațiuni doar de El știute, pe care trebuie să le acceptăm ca atare. Desigur, vom face tot ce este omenește posibil pentru dobândirea vindecării, însă, dacă tratamentul medical nu dă rezultate, altă soluție pentru a simți mai ușoară povara suferinței nu există decât rugăciunea și încredințarea noastră purtării de grijă a lui Dumnezeu”, a subliniat Ierarhul.
Pentru întreaga activitate desfășurată în Parohia „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Panciu, preotul paroh Maricel Bunea a fost hirotesit iconom savrofor. De asemenea, toți cei care au susținut lucrările realizate la lăcașul de rugăciune au primit distincții și diplome de vrednicie.
