Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ciprian a prezidat joi, 3 aprilie 2025, sinaxa stareților, starețelor, egumenilor, egumenelor și duhovnicilor de la mănăstirile și schiturile Eparhiei Buzăului și Vrancei, desfășurată în Aula Brâncovenească a Palatului Arhiepiscopal din municipiul Buzău.

Alături de Înaltpreasfinția Sa, la prezidiu s-au aflat: pr. Marian Gegea – vicar administrativ eparhial, arhim. Sofian Ardelean – exarhul așezămintelor monahale din județul Vrancea, și protos. Veniamin Anghel – exarhul așezămintelor monahale din județul Buzău.

În cuvântul de deschidere, Părintele Arhiepiscop Ciprian a vorbit despre importanța monahismului în Biserică și despre rolul esențial pe care îl au călugării și călugărițele în păstrarea și mărturisirea dreptei credințe. Totodată, Chiriarhul locului a evidențiat semnificația deosebită a anului 2025, care a fost proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române și Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al XX-lea. În acest context, Ierarhul a subliniat contribuția monahilor la dezvoltarea spirituală și culturală a Bisericii noastre, amintind faptul că, de-a lungul veacurilor, mulți cuvioși părinți s-au remarcat prin trăirea lor înaltă, prin povățuirea credincioșilor și prin curajul de a mărturisi credința în vremuri de prigoană. De asemenea, Înaltpreasfinția Sa i-a îndemnat pe toți cei prezenți să se inspire din exemplul vrednicilor înaintași ai monahismului românesc, pentru ca mănăstirile să rămână focare de lumină, rugăciune și sfințenie în viața Bisericii și a societății contemporane.

Ședința a continuat cu prelegerea intitulată „Monahismul românesc la vreme de Centenar al Patriarhiei Române – provocări, perspective și personalități duhovnicești”, care a fost susținută de ieromonahul Porfirie Însurățelu – secretar al Mănăstirii buzoiene Ciolanu. În cadrul expunerii, tânărul ieromonah a realizat o incursiune istorică în evoluția monahismului românesc, abordând trei etape distincte: perioada interbelică, perioada comunistă și perioada de după 1990. Părintele Porfirie a amintit situația mănăstirilor și schiturilor de la Curbura Carpaților în perioadele respective, aducând în atenție chipuri de monahi îmbunătățiți care s-au nevoit în aceste vetre de spiritualitate.

Ultima parte a sinaxei a fost dedicată dezbaterii unor probleme administrative, liturgice și duhovnicești întâlnite în așezămintele monahale.