Tabăra din satul meu: „Alexandru Odobescu”

Fiecare vară își are propria poveste, iar vara aceasta a fost una pe care o voi păstra mult timp în suflet. Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei, prin Sectorul Învățământ și activități cu tineretul, a ales să contribuie la scrierea unor astfel de povești, aducând culoare, bucurie și lumină în sufletele copiilor. Prima parte a acestei povești a fost scrisă în satul Alexandru Odobescu din județul Buzău, un loc frumos, liniștit, cu o biserică deosebită și cu un preot care îi întâmpină pe copii cu bucurie și cu brațele deschise.

Vara aceasta am avut privilegiul de a fi voluntar și, mai mult decât atât, am avut ocazia să înțeleg cât de important este să te întorci întotdeauna în comunitatea de unde ai plecat și să nu uiți niciodată oamenii și locurile care ți-au intrat în suflet. Uneori, întoarcerea acasă nu înseamnă doar revenirea într-un loc, ci și redescoperirea unor amintiri, a unor valori și a unei părți din noi înșine.

Tabăra s-a desfășurat în perioada 16-18 august 2026, cu un grup de aproximativ 60 de copii, având ca temă mărturisirea lui Iisus Hristos și importanța apropierii de Dumnezeu, indiferent de vârstă.

Prima zi a început cu o rugăciune rostită de părintele Cristian Avram, moment care a așezat peste întreaga activitate o atmosferă de liniște sufletească aparte. Apoi, coordonatorul nostru, Georgian, le-a adresat copiilor un scurt discurs, încurajându-i și motivându-i să participe cu bucurie la activitățile pregătite pentru ei. Din prima zi am simțit că această tabără nu va fi doar despre jocuri și voie bună, ci despre oameni, credință, prietenie și apropierea dintre suflete.

Energia copiilor a fost cea care m-a surprins cel mai tare. Atunci când vezi un copil dornic să participe, curios și cu zâmbetul pe buze, sufletul ți se umple de iubire și speranță, iar în acel moment începi să crezi cu adevărat că această tabără își va îndeplini scopul. După obișnuita încălzire prin dansuri, copiii au observat că voluntarii parcă aveau și mai multă energie decât ei, iar astfel prietenia s-a legat imediat.

Am avut bucuria să coordonez atelierul de păpuși, unde copiii au învățat că nu putem face întotdeauna totul singuri. În viață avem nevoie de sprijinul celor din jurul nostru, fie că este vorba despre părinți, frați, prieteni sau oameni care aleg să ne fie alături. Iar dacă vom ajunge vreodată să credem că suntem singuri, ne putem aminti că Dumnezeu este mereu alături de noi, călăuzindu-ne pașii chiar și atunci când noi nu Îl vedem.

Mai apoi, am avut atelierul de teatru, unde, alături de Andreea Bizadea, copiii au învățat să își gestioneze emoțiile, dar și să le accepte. Fiecare emoție are un rost, iar Dumnezeu ne-a dăruit capacitatea de a simți pentru a putea trăi cu adevărat fiecare clipă a vieții. Prin toate acestea, învățăm să ne apropiem de Dumnezeu și să Îi slujim cu sufletul deschis.

Ultimul atelier a fost cel de tir cu arcul, în cadrul căruia Alex Voicu i-a învățat pe copii cum să mânuiască arcul, să fie atenți și să își concentreze privirea asupra țintei. Dincolo de un simplu joc, copiii au învățat o lecție importantă: pentru a ajunge la țintă, trebuie să ai răbdare, concentrare și încredere.

Din dorința de a le cultiva importanța lucrului în echipă, am organizat „Jocurile Olimpice”. Fiecare echipă trebuia să treacă prin toate probele cât mai repede, iar la final, cei care reușeau să le bifeze pe toate primeau un premiu. Competiția a adus multă energie, însă, mai presus de dorința de a câștiga, copiii au descoperit cât de important este să se ajute și să se susțină unii pe ceilalți.

Apoi a venit „Vânătoarea de comori”, activitate care a stârnit un interes uriaș. Comoara era pregătită pentru toți copiii, iar entuziasmul lor creștea cu fiecare indiciu găsit. Însă adevărata surpriză avea să vină la final: o bătaie cu apă, complet neanunțată. În doar câteva clipe, curtea s-a umplut de râsete, iar copiii au rămas cu zâmbetele largi pe chip. A fost unul dintre acele momente simple, dar atât de frumoase, pe care știi că le vei povesti și peste ani.

Sfârșitul fiecărei zile a fost marcat de rugăciunile de seară, în care fiecare copil citea câte un fragment. După o zi plină de jocuri, râsete și energie, liniștea rugăciunii ne aducea din nou împreună și ne amintea de adevăratul scop al taberei.

În următoarea zi am pornit într-o procesiune, fiecare copil purtând în mâini câte o icoană reprezentând una dintre femeile canonizate în acest an. În fruntea procesiunii se afla părintele Avram, alături de doi voluntari care purtau icoana Mântuitorului Iisus Hristos și pe cea a Maicii Domnului. Înaintea noastră răsuna toaca, iar sunetul ei ne însoțea pașii, dând procesiunii o atmosferă deosebită și solemnă și îndemnând fiecare om din sat să ni se alăture.

Bineînțeles, ne-am bucurat și de nelipsitul foc de tabără, care a adunat laolaltă părinții, bunicii și prietenii copiilor participanți. Echipa de voluntari a interpretat un cântec compus chiar de ea, despre tabără. Fiecare grupă, mai exact grupa „Sf. Blandina”, grupa „Sf. Elisabeta de la Pasărea” și grupa „Sf. Teodora de la Sihla”, a pregătit câte un moment prin care copiii și-au arătat talentul.

Ultima zi s-a încheiat cu un atelier de scrisori, prin care am invitat fiecare copil să scrie câte un gând sau să deseneze ceva ce i-a plăcut din această tabără. Fiecare rând și fiecare desen s-au transformat, astfel, într-o mică mărturie a zilelor petrecute împreună.

Satul Alexandru Odobescu a devenit, pentru câteva zile, mai mult decât locul în care s-a desfășurat o tabără. A devenit un spațiu al întâlnirii, al rugăciunii și al bucuriei, un loc în care fiecare zi a mai adăugat câte o filă la povestea acestei veri. Iar unele povești, chiar dacă se termină odată cu vacanța, rămân pentru totdeauna în suflet.

Ținem să le mulțumim Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ciprian, reprezentanților Sectorului Învățământ și activități cu tineretul, precum și părintelui Cristian Avram și doamnei preotese Corina Avram, care ne-au primit cu o căldură aparte și ne-au făcut să ne simțim ca acasă.

Noi, voluntarii, ne dorim ca acești copii să fi plecat din tabără cu sufletele îmbogățite de învățăturile lui Hristos și cu lecții care să le fie de folos în viața de zi cu zi. Sperăm ca ceea ce au învățat aici să rămână adânc întipărit în inimile lor și să-i însoțească mult timp de acum înainte.

Ilaria Banu

Elevă la Colegiul Național „Al. I. Cuza” Focșani

Voluntară a Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei