Duminică, 13 septembrie 2020, Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, și-a cinstit ocrotitorul spiritual, pe Sfântul Sfințit Mucenic Ciprian, Episcopul Cartaginei. În această zi de sărbătoare, Înaltpreasfinția Sa, împreună cu un sobor de trei preoți și doi diaconi, a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica mare a Mănăstirii Podul Bulgarului din județul Buzău, cu hramul Sfânta Treime.
În cuvântul de învățătură adresat obștii monahale de maici și credincioșilor, Părintele Arhiepiscop Ciprian a explicat pasajul evanghelic al Duminicii dinaintea Înălțării Sfintei Cruci (Ioan 3, 13-17), care ne înfățișează o parte din convorbirea Mântuitorului Iisus Hristos cu fariseul Nicodim, cel ce-I devenise ucenic în ascuns.
„Nu întâmplător, Sfinții Părinți au rânduit ca, în această duminică, să se citească din Evanghelia după Ioan, întrucât fragmentul ascultat ne relatează prefigurarea Crucii lui Hristos în Vechiul Testament, a cărei semnificație teologică privitoare la jertfa Mântuitorului va fi explicată, în lumina altui text evanghelic, la praznicul Înălțării Sfintei Cruci, pentru ca, ulterior, în Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci, să fie evidențiată semnificația Crucii, ca suferință asumată, pe care orice om trebuie să o poarte cu deplină credință, nădejde și iubire față de Dumnezeu; iată, așadar, o trilogie pedagogică a însemnătății Sfintei Cruci în viața creștinilor: prefigurare, jertfă și asumare. Biserica ne-a introdus, astfel, în atmosfera iubirii jertfelnice a Fiului lui Dumnezeu față de neamul omenesc prin Evanghelia de astăzi, în care Mântuitorul arată și motivul pentru care a primit, de bunăvoie, moartea pe Cruce: «Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică» (Ioan 3, 16). Așadar, din iubire infinită față de lumea creată, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, coborând pe scara din visul patriarhului Iacov (cf. Facerea 28, 12) – scara fiind o prefigurare sau un simbol al Maicii Domnului –, S-a întrupat din pântecele Sfintei Fecioare Maria, devenind Om, asemenea nouă, afară de păcat; le-a propovăduit oamenilor Evanghelia Împărăției, a pătimit pentru păcatele lor, apoi S-a lăsat de bunăvoie «înălțat» pe Cruce, făcând din aceasta o nouă «scară» către cer, prin moartea, Învierea și Înălțarea Sa cu Trupul la ceruri”, a subliniat Ierarhul.
De asemenea, Chiriarhul Buzăului și Vrancei a evocat viața Sfântului Ciprian al Cartaginei.
„S-a născut în jurul anului 210, într-o familie bogată, dar păgână, din orașul Cartagina, situat în Africa de Nord, și a murit ca martir, în data de 14 septembrie 258, în timpul persecuției declanșate împotriva creștinilor de către împăratul roman Valerian (253-259). Însușindu-și o cultură solidă la școlile timpului, Caecilius Cyprianus, cum se numea în limba latină, a fost profesor de retorică și avocat. Însă, pe la vârsta de 35 de ani, după ce l-a cunoscut pe preotul creștin Caecilianus, s-a convertit la creștinism. Renunțând la toate bunurile sale materiale, pe care le-a împărțit săracilor, s-a lepădat de vechile credințe politeiste specifice vremii și s-a dedicat cu toată ființa sa slujirii Bisericii lui Hristos. Fiind un om foarte inteligent, a cercetat cu mult interes și seriozitate Scripturile Vechiului și Noului Testament, pe care le-a înțeles în sensul autentic al Revelației dumnezeiești. A înaintat în viața duhovnicească și cea teologică atât de mult, încât, în doar doi ani de zile, a fost hirotonit preot, apoi, episcop al Cartaginei, pe care a păstorit-o mai bine de un deceniu, într-o vreme în care creștinii erau supuși la tot felul de persecuții. S-a distins printr-o gândire coerentă în ceea ce privește explicarea învățăturii creștine ortodoxe, lăsându-ne moștenire 65 de scrisori pastorale și mai multe opere teologice, dintre care cea mai cunoscută este «Despre unitatea Bisericii». Totodată, s-a remarcat ca un arhipăstor disciplinat și intransigent cu creștinii care creau tulburare și dezordine în viața Bisericii, luând măsuri severe împotriva lor. Este deja arhicunoscută exprimarea Sfântului Ciprian: «Extra Ecclesiam nulla salus», cu privire la imposibilitatea vreunui creștin de a se mântui în afara Bisericii canonice a lui Hristos. Mai mult decât atât, a afirmat că cei care, din pricina mândriei, lăcomiei și neascultării, îndrăznesc să sfâșie cămașa necusută de mână a lui Hristos – subînțelegând aici pe cei ce subminau unitatea Bisericii, prin învățături eretice și atitudine schismatică – nu pot fi salvați de la osânda veșnică, chiar dacă ar muri martiric pentru Hristos. Iată cât de preocupat era episcopul cartaginez de păstrarea unității de credință și a unității Bisericii, în jurul episcopului văzut al lui Hristos. Încât aceia dintre noi care se consideră creștini, dar au un comportament schismatic, alimentat de aroganță și egoism, ar trebui să ia aminte la învățăturile acestui mare părinte bisericesc din secolul al III-lea, pe care astăzi, 13 septembrie (31 august, după calendarul neîndreptat), îl cinstesc toți creștinii ortodocși, inclusiv cei din Bisericile de limbă slavă sau de la Ierusalim”, a spus Înaltpreasfinția Sa.
Corul Psaltic Misionar „Sfântul Roman Melodul” al Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei a oferit răspunsurile la strană.
