Astăzi, 4 februarie 2015, se împlinesc 90 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie. După Primul Război Mondial, România şi-a recuperat provinciile sale istorice (Basarabia, Bucovina şi Transilvania) aflate până atunci sub stăpâniri străine, formând astfel România Mare (1 Decembrie 1918). În mod spontan şi firesc, ortodocşii români din respectivele provincii s-au unit cu Biserica Ortodoxă Română, reuşindu-se pentru prima oară în istorie unificarea Ortodoxiei româneşti. Ca o consecinţă firească a acestui fapt a apărut şi ideea ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie, ce a găsit imediat o largă susţinere în întreaga societate românească. Pentru a da glas acestei iniţiative, în ultimele zile ale anului 1924, Mitropolitul Pimen Georgescu al Moldovei şi Sucevei (1909-1934) a făcut oficial propunerea ca „Mitropolia Ungro-Vlahiei (Munteniei) cu scaunul mitropolitan din Bucureşti să fie ridicată la rangul de Patriarhie; iar mitropolitul Ungro-Vlahiei ca primat al României, care de drept e şi preşedinte al Sfântului nostru Sinod, să poarte titlul de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Naţionale Române cu reşedinţa la Bucureşti“. Această propunere a fost înaintată Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pentru a fi analizată în cadrul sesiunii sale de toamnă din anul 1924. Prorogată pentru data de 4 decembrie 1924, această sesiune şi-a reluat lucrările abia la 4 februarie 1925. Propunerea a fost primită „cu multă însufleţire“ de către sinodali, care au trecut imediat la dezbateri pentru a stabili detaliile procesului de ridicare a Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie. Ca urmare a expunerilor de motive şi a dezbaterilor din plen, Sfântul Sinod „în unanimitate şi cu însufleţire“ a hotărât înfiinţarea Patriarhiei Române şi ridicarea Arhiepiscopului şi Mitropolitului Ungrovlahiei, în calitatea sa de primat al României, la rangul de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
Sursa: ziarullumina.ro
