Iubiți credincioși,
Hristos a înviat!
Ne-a învrednicit Dumnezeu să retrăim duhovnicește, și în acest an, evenimentele mântuitoare ce s-au petrecut, în urmă cu aproape două milenii, în cetatea Ierusalimului: Sfintele Pătimiri, moartea și Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. Cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi Și-a asumat firea umană, în afară de păcat, a pătimit cu trupul pentru noi și S-a jertfit de bunăvoie pe Crucea Golgotei, pentru a ne răscumpăra din blestemul Legii și a ne izbăvi din robia păcatului, a stricăciunii și a morții.
Învierea Domnului, cea mai mare minune din istoria umanității, constituie pentru creștinii de pretutindeni temelia credinței, nădejdea mântuirii, comuniunea iubirii divine, arvuna nemuririi și certitudinea învierii celei de obște. Prin Crucea și Învierea Sa, Domnul Hristos ne-a eliberat de absurditate și deznădejde, ne-a risipit teama de moarte și ne-a încredințat, o dată pentru totdeauna, că moartea nu are nicio putere asupra celor care, uniți cu El, prin Taina Sfântului Botez, s-au născut duhovnicește pentru viața cea nouă, adică pentru veșnicie. Din această perspectivă, moartea nu este decât o ușă, un prag sau o poartă prin care creștinul trece de pe pământ la cer, din temporalitate în eternitate, cu credința că va învia în ziua cea de apoi.
De aceea, atunci când ne cuprinde teama pentru viața noastră pământească, din pricina bolilor sau a războaielor care au copleșit lumea întreagă în ultimii ani, îndată să ne amintim cuvintele încurajatoare și dătătoare de speranță ale Mântuitorului Hristos: „Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeți-vă mai curând de acela care poate și sufletul, și trupul să le piardă în gheenă” (Matei 10, 28). Ceea ce înseamnă că, spre deosebire de războiul văzut, provocat și întreținut de către stăpânitorii vremelnici ai zilelor noastre, războiul cel nevăzut al fiecăruia dintre noi cu vrăjmașul diavol și cu propriile patimi este mult mai periculos, deoarece poate să ucidă, pentru vecie, omul întreg, atât trupește, cât și sufletește. Să ne ferim, mai curând, de moartea sufletească pricinuită de păcat și, atunci, sfârșitul vieții noastre nu va mai însemna lacrimi, tristețe și suferință, ci pace și bucurie întru lumina cea neînserată a Învierii lui Hristos.
Prin urmare, în aceste vremuri tulburi de acum, dominate de violență, confuzie și incertitudine, se impune să sporim și mai mult rugăciunea pentru pace și sănătate și să nu permitem nimănui să ne îmbolnăvească mintea și sufletul cu frica de moarte, ci să ne întărim în credința că „nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălțimea, nici adâncul și nicio altă făptură nu vor putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru” (Romani 8, 38-39).
Îmbrățișându-vă părintește în iubirea lui Hristos Cel înviat, vă doresc tuturor să petreceți cât mai frumos sărbătoarea Sfintelor Paști, bucurându-vă împreună cu cei dragi, pomenindu-i în rugăciune pe cei adormiți în Domnul și răspândind în jurul frățiilor voastre lumina credinței și a faptelor bune. Hristos a înviat!
† C i p r i a n
Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei
