ARHIPASTORUL UNEI EPARHII – SLUJITOR AL LUI DUMNEZEU PENTRU MANTUIREA OAMENILOR

In Biserica Ortodoxa, slujba de intronizare a noului arhipastor al unei eparhii este plina de semnificatii teologice si duhovnicesti, fiind de fapt momentul prin care noul arhipastor al unei eparhii, in urma alegerii de catre Sfantul Sinod, este recunoscut in mod public si solemn de Biserica in noua demnitate si aratat sau prezentat clerului si credinciosilor incredintati lui spre pastorire.

Solemnitatea slujbei, departe de a fi doar o simpla ceremonie formala, in care sunt prezentate insemnele rangului noului arhiepiscop, este menita de fapt sa evidentieze rolul de parinte duhovnicesc, de invatator si slujitor al dreptei credinte si al unitatii Bisericii, pe care noul arhipastor il va avea in eparhia incredintata lui spre pastorire.

Slujba de intronizare contine o rugaciune de multumire si cerere rostita in timpul Sfintei Liturghii si o doxologie (tropar) la sfarsitul Sfintei Liturghii, deoarece prin Sfanta Liturghie se realizeaza cea mai vie legatura duhovniceasca a lui Hristos cu Biserica Sa, cea mai bogata comunicare si cea mai intensa comuniune dintre Hristos, Capul Bisericii si Biserica Sa, care este Trupul Sau tainic sau mistic. Prin aceasta se vede ca intronizarea arhipastorului unei eparhii nu este un simplu ritual, sau o simpla traditie formala, ci este un eveniment si un moment sfant din insasi viata Bisericii, in legatura ei vie cu Hristos Domnul, Care, dupa ce a trimis pe Apostolii Sai in lume sa invete, sa boteze si sa pastoreasca toate popoarele (cf. Matei 28, 19), a spus: “Iata, Eu cu voi sunt in toate zilele pana la sfarsitul veacului” (Matei 28, 20). Rugaciunea de multumire si cerere este adresata Mantuitorului Iisus Hristos, Arhiereul Cel vesnic, ca sa ajute pe noul arhipastor “pentru a spori in dreapta credinta, in dra¬gostea cea catre Dumnezeu si catre aproapele si in toate faptele cele bune”.

Dupa sfarsitul Sfintei Liturghii, slujba de intronizare continua cu citirea Gramatei Mitropolitane, documentul oficial de recunoastere si de prezentare a noului chiriarh, prin care acesta primeste oficial, in public, investirea sau confirmarea canonica de pastorire a noii eparhii, pentru care a fost ales arhipastor de catre Sfantul Sinod. Apoi ii sunt acordate in mod solemn insemnele arhiepiscopale, iar noul arhipastor este asezat in tronul chiriarhal. In timpul ceremoniei de intronizare, noul arhiepiscop primeste: mantia arhiereasca, crucea pectorala, engolpionul,camilafca si carja arhiereasca, fiecare avand o semnificatie aparte:

Mantia arhiereasca, de culoare rosiatica, aminteste de jertfa lui Hristos, “Cel imbracat in vesmant stropit cu sange”(Apocalipsa 19, 13) si simbolizeaza o lucrare cereasca sau ingereasca. Ea estehaina de arhipastor, invatator si slujitor al eparhiei in lucrarea de pazitor si calauzitor al oamenilor pe calea mantuirii, impreuna cu ingerii pazitori si calauzitori trimisi de Dumnezeu in lume. Sfantul Simeon al Tesalonicului spune ca mantia este “darul lui Dumnezeu Cel purtator de grija, cuprinzator si acoperitor” (Liturgica generala, Pr. Prof. Ene Braniste, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti 1993, p. 624). Iar Sfantul Gherman al Constantinopolului spune ca raurile sau pliurile mantiei inseamna “invataturile ce izvorasc necontenit din cele doua Legi” (Sfantul Gherman al Constantinopolului, Explicare despre Sfanta Biserica, in Liturgica generala, Pr. Prof. Ene Braniste, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti 1993, p. 624), Vechiul si Noul Testament, “care trebuie sa izvorasca deplin din mintea si gura arhiereului” (Op.cit. p. 624).

Crucea pectorala simbolizeaza crucea lui Hristos, fiind semn al biruintei Lui asupra pacatului si a mortii, dar si simbol al lucrarii jertfelnice a Pastorului cel bun pentru mantuirea oamenilor. Ea aduce aminte de cuvintele Domnului Hristos: “Cel ce voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34), de indemnul Sfantului Apostol Pavel: “Iar mie sa nu-mi fie a ma lauda decat in crucea Domnului nostru Iisus Hristos!” (Galateni 6, 14), dar si de cuvintele Bisericii: “Iata, prin Cruce a venit bucurie la toata lumea!” (Slujba Utreniei de Duminica).

Engolpionul, dupa Sfantul Simeon al Tesalonicului, simbolizeaza “pecetea si marturisirea credintei cea din inima” (Sfantul Simeon al Tesalonicului, op.cit., p. 628), avand zugravita pe el icoana Mantuitorului Hristos purtand Evanghelia pe bratul stang, langa inima – Evanghelia iubirii – iar cu mana dreapta binecuvantand; sau purtand globul pamantesc, aratand ca El estePantocratorul, Atottiitorul si Mantuitorul lumii. Atunci cand pe engolpion se afla imprimata icoana Maicii Domnului, aceasta simbolizeaza “puterea mijlocitoare si ocrotitoare a Preacuratei, careia i se incredinteaza arhiereul” (Op.cit., p. 628), ea fiind Mama Arhiereului Hristos, aparatoarea, protectoarea si calauzitoarea tuturor arhiereilor si a intregului cler. Totodata, engolpionul simbolizeaza si marea responsabilitate a arhiereului in Biserica lui Hristos, zidita pe temelia sfintilor apostoli (cf. Efeseni 2, 20), intrucat lui, ca urmator si mostenitor al aceluiasi dar si har dumnezeiesc, i se incredinteaza grija pentru Biserica, precum odinioara ucenicului iubit, Ioan, Iisus i-a incredintat-o pe Mama Sa (cf. Ioan 19, 26-27), ea fiind icoana vie a Bisericii, care arata lumii pe Hristos. Astfel, se vede ca noul arhiereu primeste de la Insusi Hristos responsabilitatea de a pastori eparhia sau Biserica locala, deoarece “nimeni nu-si ia singur cinstea aceasta, ci daca este chemat de Dumnezeu” (Evrei 5, 4).

Carja arhiereasca aminteste de toiagul de sprijin pentru calatori (Facere 32, 10), pastori (Iesire 4, 2) si nobili (Facere 38, 18), dar si de toiagul lui Aaron (Numeri 17; si Evrei 9, 4), Arhiereu al Vechiului Testament, care insa prefigura pe Arhiereul vesnic Hristos, despre Care cartea Apocalipsei spune ca: “Se numeste Credincios si Adevarat si judeca si Se razboieste intru dreptate (…) si este imbracat in vesmant stropit cu sange si numele Lui se cheama Cuvantul lui Dumnezeu (…) si El ii va pastori cu toiag de fier” (Apocalipsa 19, versetele 11, 13 si 15) ca un pastor drept. Pe scurt, carja arhiereasca simbolizeaza demnitatea, dreptatea si responsabilitatea arhipastorului de suflete, care va da seama in fata Dreptului Judecator pentru cei incredintati lui spre pastorire parinteasca pe calea mantuirii, dupa cum indeamna Sfantul Apostol Pavel, zicand:”Ascultati pe mai-marii vostri si va supuneti lor, fiindca ei privegheaza pentru sufletele voastre, avand sa dea de ele seama” (Evrei 13, 17). De aceea, carja arhiereasca este numita in  carteaArhieraticon: toiag de sprijin si intarire – pentru cei ascultatori, iar pentru cei neascultatori si nestatornici – toiag de desteptare si indreptare.

Toate aceste mari responsabilitati ale arhipastorului unei eparhii, exprimate simbolic de insemnele pastorale arhieresti, pot fi implinite numai cu ajutorul harului lui Dumnezeu si prin conlucrarea arhipastorului cu clerul si credinciosii din eparhie, precum si prin consultarea si conlucrarea lui cu ierarhii Sfantului Sinod.

Arhipastorul are deci datoria sfanta de a pastra cu fidelitate integritatea mesajului evanghelic (cf. 1 Timotei 6, 20; 1, 3 s.u.; 2 Timotei 3, 14) si de a lucra, cu timp si fara timp pentru a binevesti si a face roditoare credinta apostolica (cf. 2 Timotei 4, 1-4).

Aceasta mare responsabilitate de a veghea permanent ca dreapta credinta mantuitoare a Bisericii sa fie pastrata de catre tot clerul si toti credinciosii din eparhie explica de ce Biserica pomeneste pe episcop in timpul Sfintei Liturghii si in toate rugaciunile ei, cerand lui Dumnezeu: “daruieste-l sfintelor Tale Biserici in pace, intreg, cinstit, sanatos, indelungat in zile, drept invatand cuvantul adevarului Tau!” (cf. 2 Timotei 2, 15)

Comuniunea sau legatura permanenta a preotilor, diaconilor si credinciosilor din toate parohiile, precum si a monahilor si monahiilor din manastiri si schituri, cu arhipastorul lor canonic este semnul sau dovada mentinerii acestora in dreapta credinta si in comuniunea Bisericii universale de azi, din toate timpurile si din toate locurile.

Episcopul sau Arhiepiscopul, ca arhipastor si bun chivernisitor al eparhiei incredintate lui de Dumnezeu spre pastorire si reprezentant al ei in Sfantul Sinod, trebuie sa-i adune pe toti pastoritii in comuniunea lui Hristos, fiind pazitorul unitatii eparhiei sale.

Episcopul sau Arhiepiscopul este arhipastor pentru eparhia sa, dar in acelasi timp el estecoliturghisitor, coresponsabil si impreuna-slujitor in si pentru Biserica cea una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca a lui Hristos. El este intaiul slujitor al lui Hristos pentru oameni in eparhia sa, inteleasa nu ca fragment dintr-un intreg, ci ca o epifanie sau manifestare intr-un loc si un timp anume a Bisericii sobornicesti sau universale a lui Hristos din toate timpurile si toate locurile, dupa cum Hristos-Domnul nu este partial sau fragmentar prezent in Sfanta Euharistie, ci intreg prezent in fiecare particica din Sfanta Euharistie, pe care o primeste cel ce se impartaseste, potrivit fagaduintei Sale: “Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane intru Mine si Eu intru El” (Ioan 6, 56).

De aceea, autonomia si libertatea pe care o are fiecare episcop in eparhia sa nu trebuie sa devina nici izolare, nici autarhie si nici autosuficienta, ci responsabilitate maxima, grija parinteasca permanenta si daruire de sine totala pentru cei pastoriti de el, asemenea lui Hristos, Pastorul cel bun (cf. Ioan 10, 11).

Marea demnitate si responsabilitate de a marturisi si sluji, prin cuvant si fapta, prezenta si lucrarea lui Hristos Marele-Preot sau Arhiereul vesnic in Biserica Sa, explica de ce episcopul a fost numit inca din primele veacuri ale Bisericii “om al lui Dumnezeu” (cf. 1 Timotei 6, 11), “slujitor al lui Hristos si iconom al tainelor lui Dumnezeu” (cf. 1 Corinteni 4, 1), invrednicindu-se de indoita cinste, ca unul ce se osteneste “cu cuvantul si cu invatatura” (1 Timotei 5, 17).

Asemenea lui Hristos, Pastorul cel bun, slujitorii Lui trebuie sa pastoreasca cu dragoste parinteasca pe cei incredintati lor, dupa cum ne invata Sfintii Apostoli Petru si Pavel, zicand:”Pastoriti turma lui Dumnezeu data in paza voastra, cercetand-o nu cu silnicie, ci cu voie buna, dupa Dumnezeu, nu pentru castig urat, ci din dragoste; nu ca si cum ati fi stapani peste Biserici, ci pilde facandu-va turmei. Iar cand Se va arata Mai-Marele pastorilor, veti lua cununa cea nevestejita a maririi” (1 Petru 5, 1-4; vezi si 1 Timotei 4, 12-13; Tit 2, 7).

Sfintii Parinti ai Bisericii ne arata principalele virtuti ale slujirii arhieresti: stiinta teologica, intelepciunea practica, viata virtuoasa, simtul dreptatii, smerenia, curajul, darnicia, iubirea parinteasca dezinteresata, spiritul de sacrificiu, blandetea, rabdarea, ospitalitatea si respectul pentru fiecare om.

Marturisitor si slujitor al Evangheliei iubirii milostive a lui Hristos, pastorul si parintele duhovnicesc al eparhiei trebuie sa fie solidar cu cei bolnavi, batrani saraci, orfani, indoliati, singuri si neajutorati.

Demnitatea slujirii de arhipastor in eparhie este sfanta si mare, iar sarcinile ei sunt multiple, mai ales intr-o lume aflata in criza spirituala si materiala. Insa, multele lucrari ale slujirii pastorale ne indeamna sa ne apropiem, prin rugaciune, traire si lucrare, mai mult de Hristos-Capul Bisericii, de Sfanta Treime si de toti Sfintii lui Dumnezeu, pentru a primi ajutorul lor, spre folosul celor multi.

Astazi, prin voia lui Dumnezeu, impreuna cu intreaga Biserica Ortodoxa Romana, cu clerul si credinciosii din Arhiepiscopia Buzaului si Vrancei in special, sarbatorim intronizarea Inaltpreasfintitului Parinte Ciprian, ca Arhiepiscop al Buzaului si Vrancei.

Inaltpreasfintia Voastra, Inaltpreasfintite Parinte Arhiepiscop Ciprian,

Comoara de mare pret, adica dreapta credinta si dreapta vietuire in Hristos din eparhia Buzaului si Vrancei, a fost pastrata din generatie in generatie, prin ravna, priceperea si osteneala multor vrednici episcopi inaintasi ai Inaltpreasfintiei Voastre, care au indrumat pe calea mantuirii si a sfinteniei poporul nostru roman de pe aceste plaiuri.

Urmand pilda lor, suntem incredintati ca veti implini in primul rand datoria sfanta si mare de a apara si promova dreapta credinta a ierarhilor marturisitori si carturari, a marilor voievozi jertfelnici, a cuviosilor si cucernicilor slujitori ai sfintelor altare si a credinciosilor statornici in Ortodoxie.

De asemenea, avem convingerea ca veti inmulti faptele iubirii milostive, despre care ne vorbeste Evanghelia acestei Duminici, continuand si amplificand lucrarea social-filantropica din Arhiepiscopia Buzaului si Vrancei. Totodata, cunoastem ca doriti sa intensificati viata duhovniceasca din manastiri si parohii, precum si activitatea culturala a eparhiei.

Calitatile teologice si administrative deosebite pe care le-ati dovedit in slujirea ca Episcop Vicar patriarhal vreme de aproape 11 ani ne indreptatesc speranta ca lucrarea pe care o incepeti astazi va fi o lucrare binecuvantata de Dumnezeu si folositoare Bisericii.

Va adresam parintesti si fratesti urari de sanatate, de pace si bucurie, intru multi si binecuvantati ani, rugand-ne Domnului nostru Iisus Hristos sa daruiasca, pentru rugaciunile Sfantului Mucenic Ciprian, din Corint, pe care il praznuim astazi, harul Sau cel sfant si mantuitor Inaltpreasfintiei Voastre, tuturor clericilor si credinciosilor din Arhiepiscopia Buzaului si Vrancei, precum si tuturor celor care va vor sprijini in activitatea sfanta pe care o impliniti.

Ca semn de pretuire pentru viitoarea activitate liturgica si pastorala a Inaltpreasfintiei Voastre, pentru ostenitorii centrului eparhial si pentru slujitorii si inchinatorii acestei noi, mari si frumoase Catedrale Arhiepiscopale din Buzau, oferim in dar o Sfanta Evanghelie noua, tiparita si ferecata la Tipografiile si Atelierele Patriarhiei Romane.

Cu multa bucurie, Va incredintam, Inaltpreasfintia Voastra, de sprijinul nostru personal si al ierarhilor Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in lucrarea sfanta la care ati fost chemat, spre slava Preasfintei Treimi, binele Bisericii noastre si mantuirea celor binecredinciosi!

† D A N I E L

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane