Din motive întemeiate, Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, nu a putut participa la slujba de înmormântare a celor doi soldați buzoieni uciși în Afganistan, programată pentru miercuri, 11 mai 2016, însă marți seară, ierarhul a oficiat, la biserica Eroilor din Buzău, unde au fost depuse trupurile celor răposați, o slujbă de pomenire, adresând și un cuvânt de mângâiere sufletească familiilor acestora.
Astăzi, Pr. protoiereu Constantin Călin, ca delegat al Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ciprian la slujba de prohodire, a transmis familiilor îndoliate următorul mesaj de condoleanțe:
Comunitatea credincioșilor buzoieni a aflat cu multă tristețe de trecerea la cele veșnice a doi tineri soldați, plutonierul Iulian Dumitrescu și sergentul Adrian Vizireanu – fii duhovnicești ai Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei – uciși, sâmbătă, 7 mai 2016, în apropiere de localitatea afgană Kandahar, pe timpul executării unei misiuni de instruire a polițiștilor locali.
Împrejurările vieții cotidiene din România i-au determinat pe cei doi militari – ca, de altfel, pe mulți alți compatrioți de-ai noștri – să-și părăsească, temporar, familiile și meleagurile natale, pentru a-și îndeplini anumite îndatoriri de serviciu, departe de țară, în condiții periculoase de război, dar, și pentru dobândirea unor venituri financiare, care să le permită organizarea unei vieți mai bune. Din nefericire, ei se adaugă celorlalți 25 de militari români care și-au pierdut viața în misiunile din Afganistan, ceea ce constituie o mare pierdere și o imensă durere pentru cei ce le-au dat viață. Indiferent câte onoruri militare li se aduc sau cât de elogios am vorbi despre calitățile lor vitejești, golul pe care ei îl lasă în sufletele celor dragi nu poate fi umplut de nimeni și nimic. Singurul lucru bun pe care îl mai putem face pentru cei plecați din lumea aceasta este să ne rugăm pentru sufletele lor și să-i pomenim la Sfânta Liturghie. În aceeași logică creștină, putem afirma că singura speranță pentru restabilirea echilibrului sufletesc al celor rămași în viață, care-și plâng cu amar fiii, soții și tații, o constituie credința în Hristos Cel Răstignit și Înviat, biruitorul morții și al iadului.
Aflându-ne în perioada pascală, când ne salutăm între noi cu salutul-mărturisire de credință: Hristos a înviat! – Adevărat a înviat!, ne exprimăm convingerea că cei doi fii duhovnicești ai Bisericii lui Hristos de la Curbura Carpaților n-au murit în zadar, că sufletele lor vor fi rânduite în ceata celor drepți, ca unii cărora li s-au secerat viețile înainte de vreme și, implicit, au fost lipsiți de posibilitatea unei pocăințe autentice. Acesta este și argumentul unei credințe pe care o nutresc, de veacuri, părinții noștri, cu privire la absolvirea de păcate a celor uciși, întrucât păcatele pe care le vor fi săvârșit, ca niște oameni neputincioși, în această viață trecătoare, au fost preluate de către ucigașii înșiși, prin fapta abominabilă de a ridica viața unui semen al lor.
În aceste momente de profundă durere pentru familiile celor decedați, ne rugăm Mântuitorului Hristos, Dătătorul vieții veșnice, să așeze sufletele celor doi soldați în Împărăția Sa cea cerească, iar pe cei îndoliați și întristați să-i mângâie și să-i întărească în credința strămoșească, având nădejde în iubirea Preasfintei Treimi.
Dumnezeu să-i odihnească cu drepții! Hristos a înviat!
† C i p r i a n
Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei
