Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, a binecuvântat, duminică, 26 iunie 2016, lucrările efectuate la biserica Parohiei Sfânta Cuvioasă Parascheva din Râmnicu Sărat, prin stropirea cu apă sfințită și ungerea cu Sfântul și Marele Mir a locașului de cult. În continuare, ierarhul, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, a oficiat Sfânta Liturghie în biserica parohială, precum și un parastas pentru ctitorii sfântului locaș, trecuți la cele veșnice. Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul psaltic misionar Sfântul Roman Melodul al Eparhiei.

Credincioșii râmniceni au participat în număr mare la slujba de binecuvântare a lucrărilor, care au făcut ca biserica Sfânta Cuvioasă Parascheva din oraș să-și recapete splendoarea de altădată. Alături de ei s-au aflat reprezentanți ai autorităților locale, dar și alți invitați care au sprijinit activitățile parohiei, distinși de chiriarhul locului cu diplome de aleasă cinstire.

În cuvântul de învățătură rostit după citirea Sfintei Evanghelii, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ciprian a vorbit despre datoria noastră de a mărturisi dreapta credință, așa cum au mărturisit-o sfinții de-a lungul veacurilor, chiar cu prețul vieții lor.

„Astăzi, ne aflăm în prima duminică după Rusalii, închinată de Părinții Bisericii tuturor sfinților cunoscuți și necunoscuți de către noi, dar știuți de Dumnezeu. În calendarul bisericesc și, apoi, în sinaxare, sunt trecute numele multor sfinți sau prieteni ai lui Dumnezeu. Noi îi cinstim în chip deosebit pe cei din zilele însemnate cu cruce roșie, drept pentru care avem multe sărbători în decursul unui an bisericesc – în afară de duminici și de praznicele împărătești – când creștinii sunt chemați la biserică, pentru a comunica, prin rugăciune, cu sfântul sărbătorit, meditând la modul în care și-a trăit viața în Hristos, apoi, făgăduind Părintelui ceresc că se va strădui și el să urmeze pilda de viețuire a acelui sfânt. Dacă rămânem doar la cuvinte sau la o simplă prezență în biserică, fără să luăm hotărârea de a merge pe urmele sfinților lui Dumnezeu, nu vom realiza mare lucru.

Potrivit învățăturii noastre de credință, Biserica lui Hristos cunoaște două dimensiuni: una pământească – motiv pentru care vorbim de Biserica luptătoare, formată atât din oameni buni, virtuoși, cât și din păcătoși – și una cerească, ce ne amintește de Biserica triumfătoare, adică a sfinților lui Dumnezeu din ceruri. În fapt, este vorba de o singură Biserică, dar cu două aspecte: văzut și nevăzut. Creștinii care gândesc totdeauna la Dumnezeu și se străduiesc să împlinească poruncile evanghelice, care luptă cu ei înșiși, cu patimile din ei și cu vrăjmașul din afară, ca să-și sfințească viața pot atinge culmea sfințeniei. Aceștia constituie elitele Bisericii sau eroii credinței – apostolii, martirii, mărturisitorii, ierarhii, cuvioșii, drepții – odrăsliți în orice neam, de-a lungul secolelor, și pe care noi îi sărbătorim, în chip deosebit, astăzi“, a subliniat Întâistătătorul Eparhiei Buzăului și Vrancei.

În semn de apreciere a implicării sale pe plan pastoral și administrativ, preotul paroh, Cristian Asănache, a fost hirotesit iconom, iar preotul coslujitor, Aurel Crăciun, a primit o distincție de vrednicie, pentru cei 30 de ani de activitate în această parohie.

Sărbătoarea s-a încheiat cu sfințirea bibliotecii parohiale, amenajată într-o clădire care mai cuprinde o capelă mortuară și o sală de prăznuire.

Actualul locaș de cult a fost construit în anul 1907, pe locul unde Sfântul Voievod Ștefan cel Mare ridicase biserica domnească sau Piatra, demolată în 1896 de autoritățile locale, în urma unei expertize efectuate de arhitectul râmnicean Nicolae Gabrielescu, care considera că aceasta nu mai prezenta „nici un element de interes arhitectonic şi istoric“. În acea vreme, istoricul Nicolae Iorga aprecia, ca şi în cazul altor monumente bisericeşti dărâmate la sfârşitul secolului al XIX-lea, că acest act este unul de „vandalism“. Vechea ctitorie ștefaniană fusese demolată, pentru a face loc altei biserici, evident de proporţii mai mari, dar într-un stil complet străin de cea anterioară.