Arhiepiscopul Epifanie Norocel a fost pomenit sâmbătă, 12 ianuarie 2019, cu prilejul împlinirii a șase ani de la trecerea sa la cele veșnice. Slujba Parastasului a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, în Catedrala „Înălțarea Domnului” din municipiul Buzău.

Din soborul slujitorilor au făcut parte consilieri eparhiali, inspectorul bisericesc, secretarul eparhial, protoierei, actuali și foști profesori de la Seminarul Teologic Ortodox „Chesarie Episcopul”, precum și foști colaboratori ai vrednicului ierarh.

La acest moment comemorativ au participat clerici, monahi și monahii din întreaga Eparhie, dar și credincioși care s-au rugat pentru cel care i-a păstorit cu grijă părintească vreme de trei decenii.

După slujbă, Pr. Costică Panaite – slujitor la biserica „Sfinții Îngeri” din Buzău, a evidențiat principalele trăsături ale vieții Arhiepiscopului Epifanie, căruia i-a fost colaborator timp de aproape un sfert de veac, în calitate de consilier cultural.

„Arhiepiscopul Epifanie a fost un ierarh modest, în ceea ce privește viața sa – hrana, confortul, îmbrăcămintea. Acorda prioritate, așa cum era și normal, slujirii și împlinirii lucrărilor pastoral-misionare și administrative. […] A fost un ierarh milostiv. Sunt multe faptele de milostenie pe care le-a împlinit în viața aceasta pământească, unele, nu puține la număr, necunoscute sau cunoscute de dânsul și de Dumnezeu, Cel ce le știe pe toate. Arhiepiscopul Epifanie a fost un ierarh cu simțul realității și al decenței. […] Dacă nu-l cunoșteai și te întâlneai întâmplător cu dânsul, ți se părea mai mult decât sobru. Nu doar că impunea respect, ci îți inspira și o oarecare teamă. Erai tentat să nu te întâlnești cu dânsul față în față, mai ales când era necăjit din cauza vreunei probleme de natură administrativă, dar aceasta era doar o aparență, pentru că, la urma urmei, Arhiepiscopul Epifanie era și el om. Avea o sensibilitate sufletească deosebită, era iubitor de semeni și avea conștiința că orice om, indiferent pe ce treaptă socială s-ar afla, poate greși la un moment dat”, a spus Pr. Panaite.

În cuvântul său, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ciprian a vorbit despre însemnătatea rugăciunii pentru cei adormiți.

„Cel mai important act de recunoștință pe care îl putem împlini este acela de a-i pomeni totdeauna în rugăciunile noastre, nu numai la momentele acestea rânduite de Biserică. Preoții, monahii și toți credincioșii care au fost păstoriți de un ierarh au datoria de a se gândi la părintele lor spiritual. Așa cum îi pomenim pe părinții noștri, când trec în veșnicie, tot astfel trebuie să ne rugăm pentru odihna sufletului celui ce a fost și, într-un anume sens, rămâne părinte spiritual al unei obști creștine, pe care s-a străduit să o păstorească frumos și cu demnitate. De aceea, în încheiere, vă mulțumesc tuturor celor care ați venit la această slujbă de pomenire, ca să ne rugăm împreună. Au trecut șase ani, încet-încet, înaintăm pe fluviul timpului și ne apropiem și de sorocul de șapte ani, dar, chiar dacă vom împlini aceste soroace, nu înseamnă că Arhiepiscopul Epifanie trebuie uitat, mai ales de cei care ați fost vreme îndelungată în apropierea sa și v-ați străduit să-i fiți de ajutor. Dumnezeu să-l odihnească cu drepții!”, a afirmat Chiriarhul Buzăului și Vrancei.

De asemenea, la mormântul Înaltpreasfințitului Părinte Epifanie din Catedrala Arhiepiscopală, s-a săvârșit un Trisaghion, urmat de cântarea „Veșnică pomenire”.