Asociația Părinți pentru Ora de Religie (APOR) a remis administrației prezidențiale un punct de vedere scris, ca urmare a participării la dezbaterea Educația pentru Sănătate găzduită de Președinția României pe 26 noiembrie 2015.
Reproducem integral această luare de poziție, publicată pe oradereligie.ro
Către Administrația Prezidențială
D-nei Consilier de Stat Ligia Deca, Departamentul Educație și Cercetare
D-nei Consilier de Stat Diana Păun, Departamentul Sănătate
Ref. la: Dezbaterea „Educație pentru Sănătate” – 26 noiembrie 2015, Palatul Cotroceni
Stimate doamne Consilier,
Vă mulțumim pentru invitația adresată reprezentanților noștri de a participa la dezbatere. Vă transmitem mai jos, sintetizat, poziția Asociației „Părinți pentru Ora de Religie” (A.P.O.R.) față de educația pentru sănătate în școlile publice, cu rugămintea de a o include în raportul evenimentului:
1. Având în vedere scopurile asociației noastre (susținerea și îmbunătățirea predării Religiei în școală, promovarea și monitorizarea respectării deopotrivă a drepturilor parentale și a intereselor copiilor în educație și în viața de familie) suntem interesati de promovarea acelor principii si valori care vor permite copiilor sa fie fericiți și împliniți în viața profesională cât și în cea de familie.
Ca atare, ne manifestăm interesul pentru existența unei educații pentru sănătate adecvate în învățământul românesc.
2. Totuși, trebuie de la început făcută distincția între educația pentru sănătate și „educația sexuală”, promovată insistent în ultimii ani de unele curente și organizații cu tentă ideologică. Diferențele de puncte de vedere din interiorul societății românești și al grupurilor de experți pe această temă sunt foarte semnificative, pornind chiar de la denumire: A.P.O.R., spre exemplu, consideră că trebuie vorbit despre „educație pentru viața de familie” și nu despre „educație sexuală”.
Dorim să oferim copiilor noștri o educatie axată pe promovarea unor relații personale, profunde, care să încurajeze și să pregătească viitorii adulți în vederea vieții de familie, mai ales în contextul în care România trece printr-o criză demografică de o gravitate deosebită, considerate risc la adresa siguranței naționale. În același timp, respingem modelul „educației sexuale” comprehensive, hedoniste, cu accent pe explicarea mecanicii actului sexual și a mijloacelor de protejare contra sarcinii și care exclude moralitatea din intimitate. Din experiența altor țări, acest „model” s-a dovedit falimentar ca rezultate și a generat conflicte acute între unele comunități și autoritatea de stat. Replicarea sa în România ar fi o gravă eroare.
3. Considerăm necesar un echilibru între educația în școală și educația în familie, fiecare având rolul său. Totuși, în problemele atât de importante precum viața intimă, familia trebuie să-și păstreze rolul de formator principal al caracterului copiilor, având acest drept.
Sub aspect juridic, educația privind sexualitatea antrenează două drepturi fundamentale: dreptul la educaţie şi dreptul la viaţă privată. Ea devine astfel atât parte componentă a procesului educațional, cât şi un domeniu intrinsec vieții private. Dată fiind această dublă valenţă, introducerea unei astfel de discipline de studiu trebuie raportată la drepturile părinţilor.
Privind educația, părinţii sunt cei care au dreptul și îndatorirea de a se îngriji de dezvoltarea, educaţia şi pregătirea profesională a copiilor, potrivit propriilor lor convingeri (art. 29 alin. 6 Constituție și art. 487 Cod Civil).
Privind viața intimă și de familie, Constitutia prevede (art. 26 alin. 1) ca autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată. Întrucât este evident că ceea ce se petrece cu trupul unei persoane este indisolubil legat de planul său afectiv şi intelectual, există o strânsă legătură între viaţa intimă a persoanei şi conştiinţa sa, a cărei libertate este de asemenea protejată constituțional (art. 29).
4. Concluzie:
Având în vedere că perspectivele grupurilor sociale asupra sexualității sunt foarte diferite și ireductibile, solicităm ca disciplina „educație pentru sănătate”, în măsura în care aceasta își propune să includă „educație sexuală” să rămână opțională, după modelul orei de religie. Este singura cale democratică de a rezolva solicitările legitime legate de acest subiect.
Precizăm că A.P.O.R. are o puternică legitimitate socială, fiind născută prin voința de asociere a reprezentanților celor peste 90% dintre părinții ce au optat pentru înscrierea copiilor lor la ora de religie. APOR are circa 40 de organizații județene, cu un număr important de părinți ca membri activi.
Președinte,
Liana Stanciu
