Ajunul Crăciunului din anul 2014, pentru cei care în oraşul Focşani aveau o legătură reală cu viaţa Bisericii, aducea tulburare, tensiune şi nelinişte din cauza felului în care un grup restrâns de enoriaşi, ai câtorva parohii, înţelegeau să-şi manifeste ataşamentul faţă de unul dintre slujitorii altarului.

Momentul în care fostului preot Vatră Giorgică i s-a cerut să facă ascultare față de ierarhul său și să respecte Statutul de organizare și funcționare a BOR a fost punctul de plecare al conflictului de la Parohia Sf. Apostol Andrei. Acest conflict s-a accentuat ulterior și a căpătat noi aspecte. Pe principiul, lipsit de fundament, că preotul se poate confunda cu biserica, oamenii au ieșit în stradă, arătându-și astfel în mai mare măsură credința în „mitul democraţiei” decât „Întru Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică Biserică”. Multiplele și generoasele încercări de rezolvare a problemelor au tot eșuat, confirmându-se astfel cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur: „trupul lui Hristos este atacat de mai multe boli și de mai multe suferințe, decât trupul nostru, se îmbolnăvește mai ușor și se însănătoșește mai cu anevoie”.

S-a ajuns așadar în situația actuală (dacă n-ar fi dramatică, am putea-o numi ridicolă), ca în Focșani să avem astăzi o „biserică particulară”. Dintr-o notificare, aflăm că pentru a căpăta o formă legală, nicidecum canonică, s-au folosit anumite tertipuri concretizate în colaborarea dintre o asociație filantropică și o grupare religioasă. Potrivit art. 6 (1) din legea nr. 489/2006, „gruparea religioasă este forma de asociere fără personalitate juridică a unor persoane fizice care, fără nicio procedură prealabilă și în mod liber, adoptă, împărtășesc și practică o credință religioasă”.

„Despre păcatele împotriva Duhului Sfânt, Mântuitorul spune că nu se vor ierta nici în veacul de acum, nici în cel de apoi (cf. Matei 12, 31-32) nu fiindcă ele nu se pot ierta  de către Dumnezeu, ori că prin harul preoției ele n-ar putea dobândi iertare prin Pocăință, ci numai fiindcă cei ce săvârșesc astfel de păcate sunt atât de împietriți și înrăutățiți sufletește, încât nu voiesc să se pocăiască. (…) Dacă însă cel ce a săvârșit astfel de păcate se pocăiește, el poate dobândi iertare și mântuire.” (Morala creștină – Manual pentru Seminariile Teologice)

Vatră Giorgică a omis să spună celor amăgiți ceea ce a învățat în anii de școală privitor la păcatele împotriva Duhului Sfânt, între care se numără și împotrivirea față de o învățătură de credință (în Simbolul Credinței mărturisim: „Cred… Întru Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică Biserică”). În acest păcat au căzut toți ereticii și schismaticii din primele veacuri creștine și până astăzi.

S-a tăcut din partea noastră, până acum, cu privire la acest subiect, având nădejdea îndreptării; s-a tăcut din respect pentru durerea unei familii și a celor implicați; s-a tăcut pentru că, așa cum consemna un observator avizat al realităților contemporane, astăzi „tot ce pune creștinismul într-o lumină proastă e imediat promovat ca știre semnificativă”. În continuare, lipsa de reacție ar echivala cu aprobarea tacită a acestei situații și, de aceea, am decis să facem o astfel de precizare publică:

  1. Vatră Giorgică nu mai este preot, iar gruparea religioasă pe care o promovează nu este Biserică Ortodoxă. Nu mai este preot pentru că nu se mai află în relație de ascultare cu ierarhul său canonic, așa cum a jurat la hirotonia sa, ceea ce a atras și măsura caterisirii.
  2. Vatră Giorgică nu este o victimă a administrației bisericești, ci o victimă a orgoliului său și a neascultării.
  3. Dezaprobăm cu toată responsabilitatea și cu fermitate toate demersurile fostului preot Vatră Giorgică de a întemeia o grupare schismatică în sânul Bisericii Ortodoxe.
  4. Fostul preot Vatră Giorgică, împreună cu adepții săi, se plasează în afara comuniunii cu Biserica Ortodoxă, în consecință niciun preot canonic nu va sluji împreună cu ei.
  5. Îi îndemnăm pe toți credincioșii cu cuvintele Sfântului Ignatie Teoforul: „Nu vă înșelați, frații mei; dacă cineva se duce după cel ce dezbină, nu va moșteni împărăția lui Dumnezeu!“

Îndrăznim să reamintim celor amăgiți sfatul, din „Pateric”, oferit de un bătrân părinte unui tânăr frate printr-o întâmplare, folositoare poate și pentru protagoniștii scandalului nostru. Petrecută în secolul al IV-lea, istorisirea are ca eroi pe doi mireni cu viață curată, din ținutul Alexandriei, care lăsând lumea s-au făcut călugări. Interpretând greșit un text din Sfânta Evanghelie, s-au mutilat pentru a scăpa de ispită, părându-li-se că mare bunătate au făcut ei cu acea faptă. Dar, arhiepiscopul auzind de acest lucru al lor, i-a despărțit de Sfânta Biserică. Iar ei se răzvrăteau asupra arhiepiscopului, zicând că pentru oarecare pizmă și fără dreptate i-a despărțit de Biserică și s-au sfătuit să meargă la arhiepiscopul Ierusalimului, ca să se jeluiască și să-și spună pricina lor și acela îi va binecuvânta și-i va împăca iarăși cu Biserica. Primind la Ierusalim răspunsul: Și eu vă despart pe voi! au hotărât să meargă la arhiepiscopul Antiohiei, apoi la Roma, unde au primit exact același răspuns. Ajunși, în cele din urmă, la Sfântul Epifanie arhiepiscopul Ciprului, acesta, știindu-le pricina, le-a transmis prin emisar ca nici în cetatea lui să nu îndrăznească să intre, că nu-i primește pe ei. Atunci, auzind acestea,ei s-au umilit în inimile lor și s-au smerit pe sine, vorbind unul către altul și zicând: „Cu adevărat frate noi am greșit lui Dumnezeu. Și pentru ce, dar, umblăm zbuciumându-ne, vrând să ne îndreptățim pe noi?…” Și așa au început a se umili și a plânge și a se smeri, cunoscându-și greșeala și păcatul lor. Abia atunci au fost primiți, mângâiați și trimiși înapoi, de către Sfântul Epifanie, la arhiepiscopul Alexandriei cu următorul înscris: „Primește, frate, pe fiii tăi, că adevărat, acum  s-au smerit și s-au pocăit.

Ar putea fi acesta finalul nefericitei noastre crize bisericești din Focșani?…

Nădăjduind întru Domnul,

Preoții ortodocși din cuprinsul Protoieriilor Focșani I, Focșani II și Panciu

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR