Sărbătoarea Nașterii Domnului, așteptată cu multă bucurie și speranță de toți creștinii, constituie, pentru fiecare dintre noi, un binecuvântat popas duhovnicesc de meditație și conștientizare a binelui suprem pe care Dumnezeu-Tatăl l-a făcut omenirii, când L-a trimis în lume pe Fiul Său Cel iubit, ca să ne salveze din robia păcatului, a morții și a diavolului.
Făcându-Se și Fiul Omului, prin întruparea Sa de la Duhul Sfânt și din pururea Fecioara Maria, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu a cuprins în iubirea Sa infinită pe toți oamenii, oferindu-ne șansa mântuirii și dobândirii vieții veșnice, prin mărturisirea dreptei credințe în Dumnezeul Cel adevărat, Preasfânta Treime, și prin împărtășirea cu Trupul Său cel răstignit și înviat, care ni se dăruiește la fiecare Sfântă Liturghie.
Acesta este adevăratul motiv și izvorul bucuriei creștinului, în dubla sa calitate de frate mai mic al lui Hristos și de fiu al lui Dumnezeu, după har (Ioan 1, 12), dobândită prin Sfânta Taină a Botezului. Însă această nobilă identitate de ființe pământești cu perspective cerești ne obligă să fim cât mai responsabili în timpul vieții, străduindu-ne să împlinim toate învățăturile Mântuitorului Hristos cuprinse în Sfânta Evanghelie și, mai ales, porunca cea nouă a iubirii, lăsată ca testament celor 12 ucenici ai Săi și tuturor celor care aveau să creadă în El, prin propovăduirea lor: „Să vă iubiți unul pe altul, precum v-am iubit Eu!” (Ioan 15, 12), adică până la jertfirea propriei vieți.
Din nefericire, anul acesta, bucuria Nașterii Domnului este umbrită de suferințele a mii de oameni îndoliați, care-și plâng copiii, frații și părinții uciși în războaie iraționale, nedrepte și condamnabile, aflate încă în desfășurare, sporind și mai mult teama, confuzia, scepticismul și nesiguranța zilei de mâine.
În aceste circumstanțe, se cuvine să înmulțim rugăciunea către Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască înțelepciune și gânduri bune celor ce pot să pună capăt conflictelor militare; să ne străduim a dobândi pacea cu noi înșine, cu aproapele nostru și cu Dumnezeu, Părintele ceresc al tuturor oamenilor, luând aminte la cuvintele Mântuitorului Hristos: „Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Matei 5, 9); apoi, cunoscând adevărul că omul nu se identifică exclusiv cu trupul material supus stricăciunii, ci are și suflet nemuritor, să ne îngrijim permanent atât de sănătatea trupească, cât mai ales de cea duhovnicească, procurându-ne hrană pentru suflet din cuvintele dătătoare de viață ale Evangheliei lui Hristos și împărtășindu-ne cât mai des cu „medicamentul nemuririi”, respectiv cu Sfântul Trup și Scumpul Său Sânge.
Chiar dacă Pruncul dumnezeiesc Se naște din nou, într-o lume însângerată, asemenea celei din vremea lui Irod, știm că numai El poate risipi întunericul necunoștinței și umbra tristeților cu lumina cea neapropiată a dumnezeirii Sale. De aceea, bucurându-ne de praznicul luminos al Nașterii lui Hristos, să ne străduim a petrece sfintele sărbători de Crăciun, Anul Nou și Bobotează în pace și cu sănătate, cuprinzându-i în rugăciunile și gândurile noastre și pe cei care, din diferite pricini, nu se pot bucura deplin, alături de cei dragi. Tuturor vă doresc sărbători liniștite și fericite, întru mulți și binecuvântați ani!
† C i p r i a n
Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei
