Sfânta Liturghie în cinstea praznicului împărătesc al Intrării Domnului în Ierusalim a fost săvârșită duminică, 17 aprilie 2022, la Catedrala „Înălțarea Domnului” din municipiul Buzău, de Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei. Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul Psaltic Misionar „Roman Melodul” al Eparhiei și de Corala Ortodoxă Mixtă „Neagu Ionescu” a Catedralei Arhiepiscopale.
Din sobor au făcut parte zece preoți și diaconi, între care s-au numărat părinți consilieri de la Centrul Eparhial și slujitorii lăcașului de cult.
În predica rostită, Ierarhul le-a vorbit credincioșilor despre legătura dintre Postul Păresimilor, care tocmai s-a încheiat, și Săptămâna Pătimirilor, care începe cu slujba Deniei din Sfânta și Marea Luni:
„Sâmbăta lui Lazăr și Duminica Floriilor merg împreună, ele explicându-se una pe alta, deoarece Mântuitorul Iisus Hristos, prin învierea lui Lazăr – așa cum glăsuiește și troparul acestei sărbători –, a prevestit propria Înviere și, totodată, a anticipat învierea cea de obște, care va avea loc la sfârșitul istoriei. Aceste două sărbători fac legătura dintre postul de 40 de zile și Săptămâna Sfintelor Pătimiri, care este una cu totul deosebită, cu un post mult mai aspru și cu o pregătire duhovnicească mai intensă, când credincioșii sunt invitați să participe la slujbele speciale ce ne duc cu mintea la evenimentele petrecute înainte de moartea pe Cruce și Învierea Mântuitorului Iisus Hristos”.
Referitor la evenimentul prăznuit în Duminica Floriilor, Înaltpreasfinția Sa a precizat că iudeii nu au înțeles motivul pentru care Domnul Iisus Hristos venea în cetatea Ierusalimului:
„Mântuitorul Și-a pregătit din vreme intrarea triumfală în Ierusalim, pe care a făcut-o într-o manieră cu totul specială: i-a trimis pe ucenici să-I aducă o asină, dimpreună cu mânzul ei, a șezut pe mânz, apoi, în aclamațiile de bucurie ale mulțimilor, S-a îndreptat spre cetatea Ierusalimului, fiind întâmpinat ca Împărat al lui Israel, dar nu pentru că ar fi biruit oarecare oștiri dușmane, ci pentru faptul că a nimicit pe vrăjmașul cel din urmă al omului, adică moartea (I Corinteni 15, 26), prin învierea prietenului Său, Lazăr. Cu toate acestea, Mântuitorul Hristos, știind ce Îl aștepta peste câteva zile, faptul că mulțimile care acum Îl aclamau drept Mesia aveau să ceară autorităților romane condamnarea Sa la moarte, înainta spre cetate trist și gânditor. Intrarea Sa în Ierusalim însemna, de fapt, intrarea în săptămâna pătimirilor înfricoșătoare la care a fost supus, dar pe care Și le-a asumat de bunăvoie, din iubire față de oameni. Pe de altă parte, această intrare triumfală prevestea și Învierea Sa cea de a treia zi, ca biruință asupra morții, a iadului și a vrăjmașului diavol, cu puterea iubirii Sale dumnezeiești, arătată prin jertfirea vieții. De aceea, atât Sâmbăta lui Lazăr, pentru cei răposați, cât și praznicul Floriilor, pentru noi, cei vii, sunt popasuri de bucurie în timpul postului, marcat, în general, de tristețe și de meditație la cele ce I s-au întâmplat atunci Mântuitorului nostru”.
La finalul Sfintei Liturghii, conform tradiției, au fost sfințite ramurile de salcie, care au fost împărțite tuturor credincioșilor, pentru a le așeza la loc de cinste în casele lor.
