Adolescența este, mai presus de toate, o vârstă a căutărilor și o etapă a vieții în care orice tânăr își exersează curajul marilor întrebări. În lipsa unor călăuze, cele ce par posibile în adolescență ne introduc într-un labirint din care nu putem ieși cu ușurință. Dar cine pot fi aceste călăuze? Părinții, profesorii, părintele duhovnic, alt părinte duhovnicesc sau acei oameni – al căror rol îl conștientizăm sau nu – care ne conduc pe căile devenirii. Într-o lume în care nu mai știm să ne asumăm deplin rolurile, în care ajungem să luăm decizii „pentru că nu avem altceva de ales”, tinerii au nevoie să întâlnească oameni-lecție, oameni cu o solidă conștiință de sine, gata oricând „să se depășească și să se dăruiască”, cum frumos spunea părintele arhimandrit Teofil Părăian.
Astfel, pentru a susține acest convingeri, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ciprian, marți, 23 aprilie 2024, în Paraclisul Arhiepiscopal „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din incinta Centrului Eparhial, a avut loc o nouă seară duhovnicească dedicată tinerilor seminariști. Tema întâlnirii a fost inspirată de întrebările multora dintre elevii noștri: Cum poate fi asumat monahismul de către tineri în contemporaneitate?. Oaspeți ne-au fost trei absolvenți de neuitat ai Seminarului Teologic Ortodox „Chesarie Episcopul” din Buzău: protos. Veniamin Anghel, starețul Mănăstirii Ciolanu, alături de ieromonahul Porfirie Însurățelu și de ierodiaconul Clement Artene, închinoviați recent la aceeași veche vatră monahală.
Întâlnirea a fost moderată de pr. prof. Cristian Marius Dima, directorul Seminarului, și a fost apreciată ca niciodată de elevi, cu atenție și lacrimi mijite în ochii unora dintre cei prezenți, depășind cadrele teoretice ale literaturii de specialitate, imperativele binecunoscute și tot ceea ce ar pune în pericol autenticitatea unei mărturisiri sincere, pe o temă atât de intimă și de fundamentală pentru devenirea oricărui om. Cei trei invitați au explicat pe înțelesul tuturor, în alocuțiuni și răspunsuri la întrebări, că îmbrățișarea monahismului nu reprezintă o opțiune reziduală sau contextuală, ci presupune o asumare totală a dorului minții și inimii după Hristos; înseamnă un mod de viață în căutarea păcii, în slujba lui Dumnezeu, a celorlalți, și a smereniei proprii.
La momentul concluziilor, pentru a evidenția unicitatea unui astfel de eveniment educațional în atmosfera Postului Mare, vădit mișcat de tonul confesiv și de jurnal al celor trei călugări-„nădejdi”, de statura duhovnicească a tinerilor care nu îi mai sunt acum elevi, dar care au devenit bărbați ai Bisericii, lăsând armura mândriei și a ambițiilor personale, pentru a lua cămașa albă a omului cuminte și așezat, și, nu în ultimul rând, de duhul împărtășit fraților mai mici în ale teologiei, părintele director Cristian Dima a mărturisit:
„Ești împlinit ca dascăl atunci când, ca un lampagiu – anonim pentru mulți, dar providențial pentru cel ce nu dorește să meargă în întuneric –, aprinzi o lumină în sufletul unui copil care crește din semințele semănate de tine, responsabil, frumos, strălucitor și gata să împartă cu cei ce vor să ia «lumină din lumină». Cei trei tineri părinți pe care i-am invitat au dat astăzi cel mai frumos răspuns la învățarea de odinioară, prin mărturisirile sincere pe care ni le-au împărtășit. Le suntem recunoscători!”.
La rândul său, pr. cons. Dan Necula, responsabilul Sectorului Învățământ și activități cu tineretul al Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei, i-a felicitat pe organizatori și pe oaspeți pentru modul în care s-a desfășurat seara duhovnicească și a vorbit, cu aceeași emoție, despre binecuvântarea lui Dumnezeu, la momentul marilor alegeri, pentru toți tinerii care Îl au ca mărturie pe Hristos.
Pr. spiritual Daniel Bahnea
Seminarul Teologic „Chesarie Episcopul” din Buzău
