Vechea Catedrală arhiepiscopală «Adormirea Maicii Domnului», lăcaş de cult ce datează din anul 1649, este ctitoria voievodului Matei Basarab al Ţării Româneşti (1632-1654), fiind zidită pe locul altei biserici mai vechi (probabil, din timpul domnitorului Radu cel Mare). Pictura bisericii – realizată în tehnica frescó, stil neoclasic, pe vremea marelui episcop Chesarie Căpăţână (1825-1846), restaurată şi ea în mai multe rânduri – este opera pitarului Nicolae Teodorescu, ajutat de nepotul său dinspre soră, nimeni altul decât marele pictor Gheorghe Tattarescu. Deosebit de valoroasă este şi pictura de pe catapeteasmă executată pe foiţă de aur. Catedrala voievodală „Adormirea Maicii Domnului” este o construcţie în formă de cruce, cu trei turle, fiind compartimentată tridimensional: pronaos, naos şi Sfântul Altar. Cele mai importante lucrări la acest sfânt lăcaş de cult s-au efectuat în vremea arhiepiscopului Epifanie şi au constat în consolidarea structurii superioare a podului – după soluţia tehnică dată de ing. prof. Alexandru Cişmigiu din Bucureşti – înlocuirea acoperişului, restaurarea picturii, înlocuirea pardoselii cu marmură şi dotarea cu mobilier nou. La data de 15 decembrie 2011, a fost aşezată, în Catedrala arhiepiscopală veche „Adormirea Maicii Domnului”, o raclă din argint aurit în care sunt păstrate – spre închinare şi cinstire – părticele din moaştele a opt sfinţi: Mucenicii Zotic, Atal, Camasie şi Filip de la Niculiţel; Ierarhul Nifon – Patriarhul Constantinopolului şi Mitropolitul Ţării Româneşti; Ierarhul Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi; Cuviosul Stelian Paflagonul; Ierarhul Iosif cel Nou de la Partoş – Mitropolitul Banatului.
