Paraclisul arhiepiscopal «Sf. Împăraţi Constantin şi Elena» este lăcaşul de cult ce datează din anul 1841, fiind ridicat în vremea arhipăstoririi episcopului Chesarie, pe locul altuia mai vechi dărâmat în urma cutremurului din anul 1838. Este construit în plan treflat, cu o singură turlă octogonală pe naos, fiind încadrat – atât pe latura estică, dar şi pe cea vestică – de mai multe chilii. Din cauza unui incendiu care a afectat grav acest lăcaş de cult, paraclisul a fost refăcut în vremea episcopului cărturar Dionisie Romano (1865-1873), care a dorit ca pictura să fie realizată de Nicolae Grigorescu (cunoscutul pictor român); moartea prematură a marelui ierarh a zădărnicit aceasta. De aceea, lucrările de pictură au fost executate, în anul 1882, de Dimitrie Teodorescu, unul dintre elevii şcolii de zugravi de la Buzău. În vremea păstoririi arhiepiscopului Epifanie, lăcaşul de cult a fost consolidat, iar pictura a fost restaurată, după care s-au realizat mozaicurile exterioare (reprezentând pe Sfinţii Apostoli şi pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena), apoi s-a introdus încălzire centrală nouă şi a fost confecţionat mobilierul sculptat.
