Cuvântul rostit de către Înaltpreasfinţitul Părinte CIPRIAN, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, cu prilejul lansării primului volum al lucrării Monahismul Ortodox Românesc. Istorie, contribuţii şi repertorizare, realizat de Patriarhia Română în colaborare cu Academia Română (Aula Academiei Române, Bucureşti, 4 aprilie 2014):
MONAHISMUL ORTODOX ROMÂNESC. Istorie, contribuţii şi repertorizare
Volumul 1: Istoria monahismului ortodox românesc de la începuturi până în prezent
Proiectul de elaborare şi editare a unei lucrări dedicate monahismului ortodox românesc a fost iniţiativa Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a propus-o Academiei Române, cu intenţia ca aceasta să apară sub egida celor mai importante instituţii româneşti, promotoare ale spiritualităţii şi culturii neamului nostru, repere pentru orice român şi creştin doritor să-şi consolideze personalitatea şi identitatea sa naţională.
Gândită sub forma unei trilogii, această lucrare monumentală nu putea fi realizată într-un timp scurt, dată fiind complexitatea aspectelor privind geneza, istoria şi dezvoltarea monahismului creştin ortodox în general şi a celui românesc în special. Aşa se face că, la 1 septembrie 2009, ziua de cinstire a unui sfânt monah, Dionisie cel Smerit din Scythia Minor, părintele erei creştine – Comisia specială mixtă, întrunită la Palatul Patriarhiei din Bucureşti, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi a domnului Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române, şi formată din specialişti în istoria poporului şi a Bisericii Ortodoxe Române, a formulat temele principale ale fiecăruia din cele trei volume şi a stabilit ca perioadă de realizare cel puţin trei ani.
Coordonatori generali ai lucrării despre care se face vorbire astăzi au fost numiţi pr. prof. dr. Mircea Păcurariu de la Sibiu şi prof. dr. Nicolae Edroiu de la Cluj, membri corespondenţi ai Academiei Române, iar ca secretar, responsabil de legătura permanentă cu autorii şi coordonatorii acestui proiect, precum şi cu vicepreşedinţii Comisiei speciale, acad. Dan Berindei şi subsemnatul, a fost desemnat dl Ion-Dragoş Vlădescu, care a ostenit foarte mult, de-a lungul celor patru ani cât s-a lucrat la redactarea şi concretizarea primului volum şi conturarea celui de-al doilea.
În faţa noastră, avem, aşadar, cel dintâi volum al lucrării, intitulat „Istoria monahismului ortodox românesc de la începuturi până în prezent“, care cuprinde 1.040 de pagini şi cântăreşte aproximativ 5 kg. Acest volum, prefaţat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi apărut la Editura BASILICA a Patriarhiei Române, bogat ilustrat cu imagini de foarte bună calitate, înfăţişând mănăstiri şi ctitori de aşezăminte monahale, chipuri de cuvioşi monahi şi ierarhi sfinţi, din diferite ţări şi neamuri creştine ortodoxe, este structurat în 5 mari capitole, cuprinzând 36 de studii de specialitate, realizate de 26 de autori contemporani, profesori de teologie, monahi, istorici şi cercetători, reprezentanţi ai celor două instituţii menţionate mai sus.
Pornind de la temeiurile biblice şi patristice ce stau la baza monahismului ortodox, autorii au prezentat începuturile monahismului răsăritean în Egipt, Ţara Sfântă, Muntele Sinai şi Siria, după care au arătat dezvoltarea acestuia în graniţele Imperiului Bizantin, îndeosebi în Sfântul Munte Athos, Peninsula Balcanică şi teritoriile locuite de slavi, urmată de o analiză comparativă a monahismului apusean în raport cu cel ortodox românesc. În continuare, a fost prezentat monahismul daco-roman din Scythia Minor, cu personalităţile teologice reprezentative din secolele IV-VI şi dezvoltarea monahismului de rit bizantin pe teritoriul României până la anul 1300, apoi s-au evidenţiat mănăstirile ortodoxe ctitorite în Ţările Române, începând cu secolul al XIV-lea până la reforma bisericească din timpul lui Cuza. În capitolul patru, a fost prezentată situaţia monahismului din provinciile istorice româneşti (Ţara Românească, Moldova, Transilvania, Banat, Basarabia, Bucovina şi Dobrogea), din a doua jumătate a secolului al XIX-lea până la anul 1918, menţionându-se mănăstirile şi schiturile româneşti dispărute din istorie, iar în ultimul capitol s-a analizat situaţia monahismului românesc în perioada interbelică, felul în care acesta a rezistat persecuţiilor din perioada comunistă şi dezvoltarea sa după 1990, prin reactivarea aşezămintelor monahale distruse sau desfiinţate şi construirea altora noi, pe tot cuprinsul Patriarhiei Române.
Prin toate acestea, volumul de faţă, împreună cu celelalte două: „Contribuţii ale monahismului ortodox românesc la nivel naţional şi internaţional“ şi „Dicţionarul tuturor mănăstirilor româneşti“, oferă cititorului interesat de istoria monahismului creştin o imagine completă, într-o prezentare sintetică, a tuturor aspectelor privind apariţia, istoria şi dezvoltarea acestei forme de vieţuire creştină, în care se pune accentul pe rugăciune neîntreruptă, isihie, asceză şi comuniune spirituală, împletite cu activităţi fizice, potrivit principiului ora et labora! Pe de altă parte, lucrarea demonstrează celor mai puţin cunoscători ai istoriei şi vieţii bisericeşti că această elită a Bisericii Ortodoxe, monahii, împreună cu cea a învăţământului teologic, a contribuit substanţial la promovarea şi dezvoltarea culturii şi artei româneşti, întemeiate pe valorile creştine, punând accent pe cunoaştere şi trăirea autentică a dreptei credinţe, în duhul Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos.
Volumul întâi se încheie cu un bogat indice alfabetic al numelor şi locurilor folosite în studiile prezentate, ceea ce demonstrează seriozitatea şi competenţa profesională a autorilor şi calitatea ştiinţifică a lucrării. În concluzie, putem afirma că, după o muncă laborioasă susţinută, s-a realizat o lucrare enciclopedică de referinţă, ceea ce onorează atât Patriarhia, cât şi Academia Română, drept care adresăm mulţumiri Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru iniţiativa şi purtarea sa de grijă permanentă, precum şi tuturor ostenitorilor din cele două instituţii.
† C i p r i a n
Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei
