Asociația Femeilor Ortodoxe din Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei a organizat joi, 19 decembrie 2019, în Sala „Dimitrie Filipescu” a Consiliului Județean Buzău, evenimentul cultural „1989-2019. Femeia româncă după 30 de ani de libertate”, având-o invitată pe doamna Corina Bistriceanu-Pantelimon – lector universitar doctor în sociologie, autoare a lucrărilor: „Sociologia tradiției. Mit și morală în societatea tradițională românească”, „Sacralitatea răului. Studiu de sociologie a tradiției”, „Sociologia familiei”, coordonatoare a lucrării „Provocări ale familiei contemporane”, coautoare a altor lucrări, precum și a nenumărate articole de specialitate.
În debutul manifestării, doamna Ana-Corina Săcrieru – președinta Asociației Femeilor Ortodoxe, a explicat semnificația alegerii datei și subiectului conferinței, arătând că, la împlinirea unei perioade de 30 de ani de la Revoluția din decembrie 1989, se cuvine atât să omagiem pe aceia care și-au jertfit viața pentru libertatea noastră, cât și să analizăm ce am făcut noi, beneficiarii acestei libertăți, cu libertatea astfel câștigată. S-a amintit, în acest context, că exact cu 30 de ani în urmă, în seara de 19 decembrie 1989, ora 18:00, începea, la Crematoriul din București, incinerarea celor 44 de trupuri ale primilor revoluționari uciși la Timișoara, printre care și multe tinere femei. Jertfa celor care au murit ori au luptat în acele zile în Iași, Timișoara, București se cuvine a fi veșnic rememorată și prețuită.
Invitatul evenimentului, doamna Corina Bistriceanu-Pantelimon, a arătat că este posibil ca, în realitate, „femeia româncă, după 30 de ani de libertate, să nu se fi bucurat de libertate”. Sociologul a și explicat acest paradox: „desigur, libertatea este un singur concept pentru toată lumea, dar interpretarea ei nu este aceeași. Kant a spus că libertatea supremă este aceea de a-ți folosi neîngrădit rațiunea, în afara oricăror constrângeri, oricăror determinări care pot să țină de comunitate, de tradiție sau de Dumnezeu. Și m-am întrebat atunci: Aceasta este libertatea pentru care s-a murit? Libertatea de a ne folosi exclusiv rațiunea este libertatea pe care femeile au câștigat-o cu prețul morții soților, fraților, părinților lor? În realitate, libertatea feminină nu este aceea a folosirii rațiunii în afara instanțelor care ne pot determina viața, precum comunitatea, tradiția sau Dumnezeu, ci este aceea existentă tocmai în cadrul acestor determinări. Iar această înțelegere a libertății este cea apropiată de sensul ei inițial, etimologic, care însemna că cel care aparține de un neam, de o comunitate, de Biserică, are toate drepturile care i se cuvin prin această apartenență. Prin opoziție, nu era liber cel căruia nu i se cunoștea originea, nu i se cunoșteau părinții, nu i se cunoștea Dumnezeul, nu i se cunoșteau tradițiile. Putea fi bun, putea fi rău, dar era un necunoscut, un străin. Acesta era sensul inițial al termenilor de liber/neliber. În vreme ce azi, pornind de la definiția dată de Kant libertății – aceea de a-ți folosi exclusiv rațiunea, în afara oricăror determinări – duce tocmai la opusul termenului de liber, la acea stare de străin, în sensul în care ești emancipat, adică ești desprins de comunitate, de tradiție, de Dumnezeu, de părinți, de copii, de orice fel de atașamente care te pot determina și te pot constrânge. Așa am ajuns să definim libertatea, în sens opus față de înțelesul pe care l-a avut ea inițial. Or, o femeie simte că, de fapt, libertatea nu poate exista în afara acestor instanțe”.
Sociologul a remarcat că s-a lovit de dificultatea identificării tipului social al femeii de astăzi, comparativ cu tipul social al femeii de acum 30 de ani. Pentru că „tipul social există numai în societățile culturale (centrate pe un tip de cultură generatoare sau păstrătoare de valori, n.n.), or aceasta nu s-a păstrat, astăzi, decât în unele zone rurale sau orașe mici. În rest, astăzi, la fel ca înainte de ‘89, tipurile sociale nu sunt precizate, ci sunt ascunse, sunt drapate în roluri care, de cele mai multe ori, maschează ceea ce este cu adevărat persoana respectivă. «Femeile din câmpul muncii», «femeile la conducere» sunt expresii de acum 30 de ani care seamănă cu articolele și rapoartele actuale despre numărul de femei implicate în activitatea economică, despre numărul femeilor încadrate la nivelul managementului de rang secund ori de top. Ceea ce m-a frapat a fost această simetrie nu numai de limbaj, ci și de conținut, de obiective, de finalitate a textelor despre femeie dinainte de ’89, precum cele de acum, ca și cum acești 30 de ani nu au făcut decât să ne aducă în același punct”.
Analizând relația femeii cu familia, sociologul a subliniat că „familia este universul pe care noi, femeile, îl creăm. Constantin Noica spunea despre femeie că este un univers”.
Referindu-se la ultima dimensiune a feminității, doamna Corina Bistriceanu-Pantelimon a atras atenția asupra faptului că fiecare dintre noi este purtătorul unor matrici, aceste matrici fiind prezente în sufletul nostru, iar matricea femeii din societatea tradițională românească este Maica Domnului, modelul feminizării binelui absolut.
Asociația Femeilor Ortodoxe din Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei realizează aceste activități în îndeplinirea scopului statutar, de a contribui la renașterea spirituală a poporului din Eparhia noastră și la conștientizarea nevoii de implicare a femeii ortodoxe în societatea civilă, pentru apărarea valorilor creștine care ne definesc ca neam.
