Pentru a realiza un material despre lucrările sociale desfăşurate în Parohia buzoiană Glodeanu Cârlig, cunoscute, astăzi, pe plan naţional, am luat legătura cu Pc. Pr. Tudor Marian, cerându-i câteva detalii. În locul lor, părintele ne-a trimis nişte rânduri izvorâte din suflet, mărturisirea unui om care îşi iubeşte semenii.
Redăm, mai jos, textul respectiv, intitulat, la fel ca şi campania caritabilă:
Copiii din Glodeanu
„Am ajuns aici în decembrie 2009 şi m-am întristat foarte mult când am văzut cât de săraci erau şi cât de greu îşi trăiau copilăria copiii din parohie!
Cu prilejul vizitelor în parohie am fost surprins de faptul că familiile cu mai mulţi copii sau foarte sărace nu îmi permiteau să intru în casele lor, motivul fiind acela că nu au bani să îmi plătească. I-am determinat să înţeleagă faptul că preotul îi vizitează din cu totul alte motive şi abia astfel am reuşit să intru în casele lor şi să aflu ce greutăţi înfruntau. Am găsit atunci copii care mâncau mălai amestecat cu apă rece, copii foarte bolnavi, pe care medicul nu-i văzuse niciodată, copii care nu mâncau altceva în afară de cartofi, de multe ori fără pâine, copii care nu mergeau la şcoală sau grădiniţă, pentru că nu aveau cu ce să se încalţe sau să se îmbrace, copii care locuiau în întuneric şi în case neîncălzite etc.
Am decis că trebuie să facem ceva urgent şi am luat legatura cu prietenii, rudele, cu toţi cunoscuţii mei şi am început să strângem hăinuţe, alimente şi cele ce erau necesare acestor copii. Pentru că numărul copiilor cu probleme era foarte mare, am îndrăznit să cer ajutor pe un site umanitar. Am descris situaţia pe care o aveam şi, la scurt timp, am început să primim colete cu haine, alimente, dulciuri şi alte lucruri pe care le-am distribuit copilaşilor!
Pe acel site am fost găsiţi de doamna Maria Coman, de la trustul Intact, care a organizat o colectă, împreună cu toţi colegii dânsei, şi a desemnat pe doamna Nicoleta Ţintea, de la aceeaşi televiziune, să se ocupe de cazul nostru!
Din acele clipe, putem afirma că doamna Ţintea a devenit îngerul păzitor al copiilor din parohia noastră şi nu numai. Am primit, cu ajutorul dânsei, multe cadouri pentru copii de Sf. Nicolae şi, după ce Doamna Ţintea i-a cunoscut personal pe cei mici, a făcut tot posibilul ca noi să fim mediatizaţi, sperând într-un ajutor mai mare! S-a făcut primul reportaj – la emisiunea ÎN PREMIERĂ, a doamnei Carmen Avram – şi, odată cu aceasta, am început să primim sprijin mai consistent, astfel încât am reuşit să oferim, săptămânal, copiilor alimente, haine, încălţăminte, rechizite şi toate cele necesare!
Am săpat o fântână în curtea bisericii, deoarece în sat nu aveam apă potabilă, am construit două case şi am refăcut alta, distrusă de un incendiu, am dus copiii la medic, le-am oferit medicamente, am procurat calculatoare pentru toţi, i-am dus în tabere şi excursii, le-am cumpărat lemne de foc, abonamente pentru transportul în comun, ca să mearga la şcoală, etc.
În anul 2011, am hotărât să începem construcţia unui centru social pentru copii, unde aceştia să poată avea o masă caldă şi să desfăşoare activităţi educative. Am terminat construcţia în primăvara anului 2013 şi, acum, ne străduim să acredităm acest centru unde, momentan, oferim copiilor masa în week-end şi avem multe activităţi extraşcolare.
Anul acesta, am găzduit la centru un grup de 20 de tineri belgieni, într-un proiect de schimb de experienţă.
După toate acestea, copiii sunt mult mai bine, mult mai încrezători, au cu ce să se îmbrace şi să se încalţe şi merg la şcoală în fiecare zi!
Ca proiecte de viitor, avem acreditarea centrului, pentru a putea oferi copiilor o masă caldă în fiecare zi, şi construcţia unor locuinţe sociale pentru familii nevoiaşe.
Vrem, de asemenea, să găsim soluţii de autofinanţare, prin dezvoltarea unor ateliere meşteşugăreşti sau prin agricultură!
Toate aceste lucruri minunate pe care le-am făcut şi vrem să le facem în continuare sunt datorate multor oameni deosebiţi, care ne-au trimis din puţinul lor şi care continuă să ne fie alături. Nu voi uita niciodată oamenii care au venit aici, în mijlocul nostru, şi, văzând situaţia copiilor, au plecat acasă desculţi ori şi-au lăsat din hainele pe care le aveau pe ei; de asemenea, nu voi uita oamenii privaţi de libertate de la penitenciarul Brăila, care au renunţat la hrana lor pentru a o dona copiilor! Avem toată recunoştinţa şi respectul pentru ei, însă nu îi putem recompensa decât prin rugăciunile noastre colective, sperând ca Dumnezeu să le răsplătească milostenia şi să le înmulţească darul!“
