În Duminica a 4-a după Paști, 10 mai 2020, Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, a slujit la Catedrala „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din municipiul Focșani. Înaltpreasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie împreună cu un sobor de trei preoți și doi diaconi.

În omilia duminicală, Chiriarhul locului a evidențiat învățăturile ce se desprind din textul evanghelic referitor la vindecarea slăbănogului de la Vitezda (Ioan 5, 1-15).

„Mântuitorul Hristos, știind că, la scăldătoarea Vitezda, se afla un om care Îl aștepta de 38 de ani, S-a dus acolo în mod expres ca să-l vindece; să fie El Omul de care avea atâta nevoie slăbănogul. Însă, înainte de a-l vindeca, Mântuitorul l-a întrebat: «Voiești să te faci sănătos?» (Ioan 5, 6). Întrebarea era una retorică. Cum să nu voiască? Doar de aceea se ducea la Vitezda în fiecare zi. Deși răspunsul la întrebare era de la sine înțeles, slăbănogul l-a dat, totuși, făcând dovada unui om cuminte, delicat și plin de respect față de interlocutorul său, căci I-a zis: «Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea» (Ioan 5, 7). Cuvintele sale L-au impresionat atât de mult pe Mântuitorul Hristos, încât Acesta, apreciindu-i credința, răbdarea și speranța, i-a poruncit îndată: «Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă» (Ioan 5, 8)”, a spus Arhiepiscopul Ciprian.

Arhipăstorul Buzăului și Vrancei a explicat că există o strânsă legătură între boală și păcat.

„Când l-a reîntâlnit în templu, Mântuitorul i-a zis slăbănogului vindecat: «Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu-ți fie ceva mai rău» (Ioan 5, 14), de unde reiese clar că, între boală și păcat, există o strânsă legătură, adevăr pe care Mântuitorul l-a scos în evidență și cu alte ocazii, atrăgându-ne atenția asupra felului în care ne orânduim viața; să nu facem abuzuri de nici un fel, să nu săvârșim fapte care ne pun în pericol sănătatea trupească și, implicit, pe cea sufletească. Este adevărat că, din punct de vedere spiritual, toți suntem bolnavi, mai mult sau mai puțin, pentru că păcătuim sau greșim în fiecare ceas, cu mintea, cu vorba sau, și mai grav, cu fapta, toate acestea provocând un dezechilibru în organismul uman”, subliniat Ierarhul.

În continuare, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre importanța răbdării în suferință.

„Constatăm adesea, cu tristețe, că mulți oameni suferinzi își pierd prea repede răbdarea și speranța; așteaptă ce așteaptă și, în cele din urmă, abandonează lupta, ceea ce este foarte periculos, pentru că cel ce își pierde răbdarea cade cu ușurință în deznădejde, iar deznădejdea îl poate conduce pe om spre lucruri extreme, care sunt periculoase atât vieții trupești, cât și celei sufletești. Dimpotrivă, «suferința aduce răbdare, și răbdarea, încercare, și încercarea, nădejde. Iar nădejdea nu rușinează, pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă» (Romani 5, 3-5); cel ce rabdă nădăjduiește că, mai devreme sau mai târziu, se va produce minunea mult așteptată sau împlinirea dorinței exprimate în rugăciune”, a afirmat Chiriarhul.

„Dacă cineva se simte singur și părăsit de către cei din jurul său, să nu deznădăjduiască; dacă nu are un om alături, să nu uite că Îl are pe Dumnezeu”, a adăugat Părintele Arhiepiscop.

„Întâlnim și astăzi foarte mulți oameni imobilizați în patul de suferință, închiși în locuințele lor, uitați chiar de propriii copii, pe care i-au crescut și educat cu multe sacrificii. Cei ce trăiesc o astfel de dramă, aceea a singurătății, să nu uite că, deși oamenii i-au abandonat, Dumnezeu nu-i va uita și nu-i va părăsi niciodată. Însă Părintele nostru ceresc așteaptă ca și noi să ne aducem aminte de El, chemându-L în rugăciune. Pe unii, singurătatea îi poate înăspri, determinându-i să cârtească sau să se revolte împotriva lui Dumnezeu și a semenilor, atitudine foarte periculoasă pentru viața spirituală. Tocmai de aceea, mai cu seamă, în astfel de împrejurări, ei trebuie să se roage mai mult și mai intens, și atunci vor simți prezența harului Sfântului Duh, insuflându-le nădejde și puterea de a rezista”, a precizat Întâistătătorul Eparhiei Buzăului și Vrancei.

La final, Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian a arătat cât de dureros este ca omul să fie lăsat pe seama lui însuși, să nu aibă pe cineva în jurul său, dar „Mântuitorul Hristos ne încredințează că El este alături de noi și, de aceea, ne așteaptă să ne unim cu El în rugăciune și, mai ales, să ne împărtășim cu Sfântul Său Trup și Sânge, în «scăldătoarea Vitezda», care este Biserica. Dacă vom gândi și vom acționa în felul acesta, atunci, cu certitudine, Mântuitorul ne va vindeca și pe noi de bolile sufletești și trupești, atenționându-ne, totodată, să fim cu luare aminte: de vreme ce ne-am făcut sănătoși, să nu mai greșim. Numai astfel se va produce un progres în viața noastră duhovnicească. Să fim încredințați că Mântuitorul este permanent lângă noi, așteptând să ne întâlnim cu El, singurul Care are puterea să ierte păcatele, deci să înlăture cauza bolii și să tămăduiască orice fel de suferință trupească și sufletească”, a menționat Ierarhul locului.