Parohia buzoiană „Sfântul Nicolae“ şi-a sărbătorit vineri, 6 decembrie 2013, ocrotitorul. Sfânta Liturghie a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, împreună cu un sobor de slujitori, în prezenţa a numeroşi credincioşi.

Ierarhul a hirotonit în preot pe arhidiaconul Bogdan Ene, consilier eparhial, pe seama parohiei „Sfinţii Îngeri“, Protopopiatul Buzău II.

În cadrul Sfintei Liturghii, s-a dat citire unei scrisori pastorale adresate credincioşilor din Eparhia Buzăului şi Vrancei, făcându-se apel la solidaritate şi generozitate, cu ocazia tradiţionalei colecte „Mila Creştină“.

În cuvântul de învăţătură, Înaltpreasfinţia Sa a precizat: „Cu multă bucurie, am poposit în mijlocul dumneavoastră astăzi, cu prilejul pomenirii Sfântului Ierarh Nicolae, ocrotitorul acestui sfânt locaş, zidit şi pus sub ocrotirea marelui ierarh din Mira Lichiei, cel care a rămas în conştiinţa credincioşilor, de-a lungul veacurilor, ca un părinte iubitor, nu numai faţă de cei mici care, aşa cum se ştie, aşteaptă daruri din partea milostivului Nicolae, ci şi faţă de oamenii mai în vârstă, pentru că el a fost un părinte al săracilor şi un apărător al văduvelor şi al orfanilor. De aceea, la momentul potrivit, a fost citită scrisoarea pastorală a chiriarhului, adresată tuturor credincioşilor din Eparhia noastră, deoarece aici am găsit frumoasa tradiţie ca la sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae şi în duminica imediat următoare să se facă o colectă specială, numită «Mila Creştină», pentru ajutorarea oamenilor aflaţi în suferinţă, a semenilor noştri mai lipsiţi decât noi“.

La final, s-a săvârşit slujba parastasului pentru ctitorii şi binefăcătorii sfântului lăcaş mutaţi la Domnul.

Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Ciprian a împărţit daruri copiilor prezenţi la slujbă şi îmbrăcaţi în tradiţionalul port popular.

Biserica „Sfântul Nicolae“ din Buzău a fost ridicată în anul 1826 de coloniştii bulgari, refugiaţi în ţara noastră de frica turcilor. Ocupaţia lor era grădinăritul, iar pentru a-şi pierde urma şi-au luat numele de „sârbi“. De-a lungul timpului, lăcaşul de cult a fost restaurat de mai multe ori, din cauza distrugerilor provocate de cutremure şi intemperii.