Parohia „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din municipiul Buzău și-a sărbătorit joi, 23 aprilie 2020, ocrotitorul spiritual. Sfânta Liturghie de hram a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, împreună cu un sobor de patru preoți și doi diaconi, în biserica parohială, situată pe strada Patriei.
În cuvântul de învățătură, Chiriarhul locului a vorbit despre viața pilduitoare a Sfântului Gheorghe, care a suferit moarte martirică în timpul împăratului roman Dioclețian (284-305).
„Ceea ce trebuie să învățăm de la Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, în această zi de sărbătoare, este virtutea bărbăției sau curajul cu care L-a mărturisit pe Domnul nostru Iisus Hristos. Ne impresionează faptul că, deși tânăr – avea în jur de 25 de ani – cu o carieră militară strălucită în față, Sfântul Gheorghe a considerat că, mai presus de toate cele pământești – onoruri, demnități și bogății –, este viața în Hristos și credința nestrămutată în adevăratul Împărat al lumii întregi, Fiul lui Dumnezeu întrupat, răstignit și înviat. Dacă împrejurările politice ar fi fost altele, fără îndoială, ar fi putut să rămână, în continuare, un bun slujitor al imperiului, dar un mărturisitor al lui Hristos, în condiții de pace. Însă, pe vremea aceea, împărații romani, care-și vedeau periclitată religia politeistă de credința monoteistă a creștinilor, nu-i suportau nicidecum pe cei ce se închinau unui Împărat nevăzut, adică Mântuitorului Hristos, deși aceștia erau oameni pașnici, cinstiți și filantropi; nu puteau înțelege creștinismul, care nu era o simplă religie, ci descoperirea adevăratului mod de viețuire umană, în relație cu Dumnezeu și cu semenii. Tocmai de aceea, începând cu Nero (54-68) și încheind cu Dioclețian, circa 10 împărați au dat edicte sau decrete imperiale pentru persecutarea creștinilor, cărora le aduceau tot felul de învinuiri. Aceștia, însă, trăiau atât de intens credința în Hristos Cel răstignit și înviat, încât nu se înfricoșau de nimic; erau aruncați animalelor sălbatice și obligați să se lupte cu gladiatorii în arenele romane, spre satisfacția persecutorilor păgâni, dar pe toate le-au îndurat, întrucât credeau cu toată ființa lor în Hristos, Împăratul cerurilor. Și, pentru că suportau cu bărbăție chinurile la care erau supuși, rămânând neclintiți în dreapta credință, Hristos Domnul îi întărea și mai mult în curajul de a-L mărturisi. Astfel au dobândit cununa sfințeniei, intrând în ceata sfinților martiri sau mucenici, care neîncetat Îl preaslăvesc pe Dumnezeu în Biserica triumfătoare”, a spus Înaltpreasfinția Sa.
Arhipăstorul Buzăului și Vrancei a subliniat că, pentru noi, creștinii de astăzi, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și toți ceilalți sfinți martiri constituie izvoare nesecate de bărbăție sau curaj în mărturisirea dreptei credințe.
„Ca să avem curaj în a-L mărturisi pe Hristos în vremurile de acum, când observăm că secularizarea cuprinde tot mai mult conștiințele oamenilor, se cuvine să medităm cu mai multă responsabilitate la ceea ce citim în Sfânta Scriptură, precum și la viețile sfinților. Să ne gândim la puterea credinței care i-a determinat să aleagă moartea jertfelnică pentru câștigarea vieții veșnice. Oare suntem noi suficient de pregătiți să-L mărturisim pe Hristos în aceste vremuri, asumându-ne riscuri? Desigur, nu mai sunt vremurile de persecuție din primele secole creștine, atunci când autoritatea politică era absolută, cu drept de viață și de moarte asupra supușilor. Însă trebuie să recunoaștem că vrăjmașul diavol nu i-a lăsat niciodată în pace pe creștini; acum nu-i mai ispitește neapărat cu ispita durerii, ci cu alte meșteșuguri, mult mai subtile și mai viclene, oferindu-le oamenilor iluzia libertății, pentru ca, în libertate, să ajungă să-L ignore pe Dumnezeu și să se îngrijească de cu totul alte lucruri, mai puțin de suflet și de viața veșnică. Mântuitorul Iisus Hristos a spus: «Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri» (Matei 10, 32). Oare este puțin lucru ca Însuși Fiul lui Dumnezeu să dea mărturie despre modul în care L-am iubit pe Părintele ceresc, în timpul vieții noastre pământești? Bineînțeles că este un lucru extraordinar și vital pentru viața noastră duhovnicească. În plus, îi avem rugători și mijlocitori pe toți sfinții lui Dumnezeu, indiferent de popoarele care i-au odrăslit, dacă, desigur, ne străduim să rămânem fideli dreptei credințe mântuitoare”, a afirmat Ierarhul.
La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ciprian a oficiat o slujbă de pomenire pentru ctitorii, slujitorii și binefăcătorii lăcașului de cult, trecuți la cele veșnice.
