Sărbătoarea Izvorului Tămăduirii a fost marcată vineri, 24 aprilie 2020, în Parohia „Sfântul Ioan Botezătorul” din cartierul buzoian Poștă, prin oficierea Sfintei Liturghii și a Sfințirii celei mici a apei. Slujbele au fost săvârșite de Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei. Răspunsurile la strană au fost oferite de Corul Psaltic Misionar „Sfântul Roman Melodul” al Eparhiei.
În cuvântul de învățătură, Înaltpreasfinția Sa a arătat că acest mare praznic are legătură cu o minune săvârșită de Maica Domnului, în apropierea orașului Constantinopol, prin intermediul unui izvor de apă, asupra căruia și-a revărsat puterea tămăduitoare primită de la Fiul ei, Domnul Iisus Hristos, vindecând neputințele și bolile trupești ale multor oameni, de-a lungul timpului.
„Evenimentul la care facem referire se petrecea în a doua jumătate a secolului al V-lea, când un prinț bizantin pe nume Leon, plimbându-se prin pădurea din preajma cetății Sfântului Constantin, a întâlnit un orb însetat, care-l ruga stăruitor să-i ofere apă, pentru a-și potoli setea. Dorind să-l ajute, a pătruns în desișurile pădurii, dar, din păcate, nu a găsit nici o sursă de apă. Deodată, însă, a auzit un glas care-l îndemna să caute cu mai multă insistență, întrucât, undeva, nu departe, va găsi un izvor, a cărui apă avea puterea de a ostoi nu numai setea orbului, ci și de a-i vindeca ochii nevăzători. Leon, făcând ascultare de glasul respectiv, a găsit izvorul și, luând apă în palme, i-a dat orbului să bea, apoi i-a uns ochii bolnavi, care s-au vindecat îndată. Dându-și seama că glasul pe care-l auzise era al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, prințul i-a mulțumit în rugăciune, iar după ce a devenit împărat al Bizanțului, cu numele de Leon cel Mare (457-474), pe locul unde s-a petrecut minunea, a zidit o biserică în cinstea Maicii Domnului, numită sugestiv «Izvorul Tămăduirii»”, a spus Ierarhul locului.
De asemenea, Chiriarhul Buzăului și Vrancei a explicat că sărbătoarea Izvorului Tămăduirii a fost rânduită de Sfinții Părinți în Săptămâna Luminată „tocmai pentru a-i invita pe dreptcredincioșii creștini să o cinstească așa cum se cuvine pe aceea care s-a învrednicit să fie izvor al «Izvorului vieții», adică al Domnului nostru Iisus Hristos, căci, în realitate, El este izvorul tuturor tămăduirilor. A binecuvântat-o, însă, cu darul vindecării și pe Sfânta Lui Maică, pentru că ea a purtat în pântece fecioresc pe Însuși Dumnezeu Cel neîncăput, iar Maica Domnului, din iubire și compasiune față de omul suferind, a revărsat, la rândul ei, harul tămăduitor de boli asupra tuturor celor care au apelat cu credință la ajutorul ei, încă de la întemeierea Bisericii creștine. De altfel, în cântările interpretate la strană, am auzit nenumărate epitete atribuite Maicii Domnului, care fac referire la acest dar special, precum: «izvorul cel de viață purtător», «fântâna tămăduirilor», «izvorul nestricăciunii care a izvorât pe Hristos», «izvor de apă vie», «al doilea Siloam», «apă izbăvitoare» și altele”, a subliniat Înaltpreasfinția Sa.
„Pentru că Maica Domnului a fost izvorul care L-a născut după trup pe Dătătorul vieții, iată, Sfinții Părinți ne-au oferit șansa și bucuria de a medita încă o dată la binele pe care Sfânta Fecioară Maria l-a făcut umanității, pentru care se cuvine, în această sfântă zi de vineri, să o cinstim cu cântări duhovnicești, rugând-o să reverse asupra noastră harul izbăvirii din greaua încercare prin care trece astăzi poporul român și întreaga omenire. De altfel, la finalul Sfintei Liturghii, așa cum se cunoaște, în toate bisericile creștine ortodoxe, se săvârșește slujba de sfințire a apei, numită «Aghiasma mică», ce se dăruiește tuturor credincioșilor, pentru a gusta din ea ori de câte ori se vor simți împovărați, având credința că, prin mijlocirea Maicii Domnului, primesc binecuvântare și ajutor de la Hristos Domnul, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre”, a încheiat Părintele Arhiepiscop Ciprian.
