Răspunzând invitației Arhiepiscopiei Craiovei, în perioada 4-8 septembrie 2019, 80 de tineri din Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei s-au alăturat celor aproape 4000 de tineri din cuprinsul Patriarhiei Române, dar și din comunitățile ortodoxe a 16 Biserici surori, pentru a participa la cea de-a șasea ediție a Întâlnirii Internaționale a Tinerilor Ortodocși, sub îndemnul „Cu toții suntem un Potir! Credință, nădejde și dragoste”.
Pe parcursul celor patru zile, Cetatea Băniei a devenit cel mai tânăr și efervescent oraș din țară, datorită inimilor reunite în această parabolă de comuniune, cu Hristos în gând și suflet. Într-un efort coerent cu cel al eparhiilor care au organizat anterior acest eveniment, Arhiepiscopia Craiovei a reușit să mobilizeze peste 500 de clerici din cuprinsul Mitropoliei Olteniei și tot atâția tineri voluntari, pentru a-i găzdui pe cei ce au venit cu sentimentul responsabilității la Craiova, reușind să preia și să integreze fiecare delegație participantă în programul stabilit, reînnoind chemarea zilnică a Chiriarhului lor la rugăciune, facilitând toate condițiile pentru oaspeți în căminele studențești și promovând obiectivele culturale și religioase din patrimoniul local. Având în vedere că municipiul Craiova este principalul centru universitar din Oltenia, cazarea s-a făcut în condiții foarte bune, în căminele studențești, iar masa a fost servită, în regim de catering, în locurile special amenajate din proximitatea impunătorului Stadion „Ion Oblemenco”.
Deschiderea oficială a evenimentului a avut loc în Piața „Mihai Viteazu”, unde au fost prezentate cele 51 de delegații invitate, în prezența Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care a lăudat tinerii ca simbol al frumuseții vieții veșnice netrecătoare, dar și a Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Irineu și a altor ierarhi invitați, alături de reprezentanții autorităților centrale și locale, care au sprijinit din toate punctele de vedere acest megaeveniment al Bisericii Ortodoxe Române.
Tot aici au avut loc rugăciunile de seară din zilele următoare, după care tinerii au fost invitați la diferite programe de divertisment, de la ineditele proiecții de lasere de pe fațada Palatului administrativ, până la neuitatele concerte și spectacole oferite de organizatori, cu Tudor Gheorghe și Felicia Filip, Direcția 5, Ansamblul folcloric „Maria Tănase”, actorul Emil Boroghină, Piazza Viva-Italia, Paula Seling și alți artiști care, prin recitalul lor, au reamintit celor mai tineri și mai puțin tineri că muzica și poezia sunt artă atâta timp cât transmit emoție, cuvânt ziditor și valori înrădăcinate în etosul unui neam.
De asemenea, au rămas pentru suflet Sfânta Liturghie de la Mănăstirea Maglavit, întâlnirea interactivă a Părintelui Mitropolit cu tinerii și căutările lor, impresionanta procesiune cu care a culminat evenimentul, precum și Acatistul Sfântului Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei din secolul al VII-lea – cel ce „în mare cinste fiind, a iubit sărăcia cea de bună voie”, descoperit cu bucurie de copiii noștri, fiind cinstit în singurul locaș sfânt din țară în care se păstrează moaște ale Sfântului, biserica Postelnicu Fir.
Toate aceste bucurii au fost reflectate în feedbackul și cuvintele de recunoștință al tinerilor buzoieni și vrânceni, dintre care câteva redate mai jos, redutabili ambasadori ai comunităților parohiale care i-au recomandat, cât și mărturisitori ai roadelor virtuților teologice ce i-au adunat din nou în comuniune.
Pr. Cons. Cristian Marius Dima
Pr. Insp. Ionuț Constantin
Gândurile tinerilor:
„«Săracii de voi!» – ne-a strigat acel om care a trecut pe un trotuar din centrul Craiovei pe lângă rândul nostru semiordonat de liceeni și studenți care pălăvrăgeau veseli, cu ecusoane pe care scria «ITO 2019 – Întâlnirea Tinerilor Ortodocși», prinse la gât cu șnur albastru. Săracii de noi. Cuvintele lui mi-au răsunat repetitiv în minte. Le citisem până atunci în privirile sceptice sau de-a dreptul acuzatoare ale multor trecători, fie de vârsta noastră, fie mai trecuți prin viață. Le intuisem în șușotelile femeilor din stația de autobuz sau în ferestrele care au fost închise cu zgomot pe măsură ce șirul nostru trecea prin dreptul blocurilor aflate la stradă.
Săracii de noi. N-a spus-o doar un om care s-a întâmplat să treacă pe un trotuar la un moment dat. Au spus-o, indirect, toți cei care au râs de noi (și) zilele acestea. Dacă ne-ar fi abordat, în loc să aibă prejudecăți, era foarte probabil să râdă cu noi. Fiindcă noi am făcut-o. Am râs până ne-au dat lacrimile, am cântat și am strigat cât ne-au ținut plămânii, am dansat cu oameni pe care nu-i văzuserăm vreodată într-o piață cu fântâni arteziene și muzică bună. Am bătut din palme, am sărit cât de sus am putut cu mâinile ridicate, am făcut hore moldovenești sau oltenești sau de oricare ar fi fost ele – fiecare în felul său – în cercuri concentrice, am chiuit și-am lovit cu foc pământul cu piciorul. Săracii de noi. Am auzit o chitară pe o pajiște dintr-un parc și-am fugit într-acolo ca să cântăm și noi cu necunoscuții aceia piese cunoscute, apoi ne-am prins în Ciuleandra în mijlocul parcului și i-am învățat și pe străinii entuziaști cum să o danseze. Am fluturat steaguri, ne-am strigat cu bucurie, din tot sufletul, numele județelor din care venim – de parcă România însăși, această fată frumoasă, dar nefericită, s-ar fi făcut atunci auzită. Le-am făcut cu mâna și le-am zâmbit celor ieșiți la balcoane, ca să ne vadă. Pentru că, desigur, au fost și ferestre care au rămas deschise. Au fost și oameni care ne-au făcut cu mâna și ne-au zâmbit înapoi. Sau care ne-au ieșit în cale cu un lighean mare plin de gogoși calde, pe motiv că așa se cuvine să-ți întâmpini oaspeții. Au fost oameni care ne-au îmbrățișat, care ne-au felicitat, care ne-au încurajat și ne-au spus că ei cred în noi.
Și au fost mulți, mulți oameni care ne-au întrebat ce-i cu noi. Ce facem? Cine suntem? Ce ne-a unit? Ce căutăm în orașul lor? Ne-au întrebat pe noi, fiindcă de la TV sau de pe facebook n-au aflat nimic despre asta. Așa cum nu află de șase ani, de când ITO este organizată. În fond, se mai pot întâmpla lucruri bune și frumoase în țara asta, ba mai mult, la câțiva kilometri de Caracal? Iar dacă se întâmplă, se vor ele mediatizate? Nu. Fiindcă e periculos să arăți adevărata față a Ortodoxiei. E periculos să riști să schimbi percepția asupra atât de blamaților creștini ortodocși. E periculos să arăți că mulți dintre tinerii României sunt tot «niște spălați pe creier», tot niște «învechiți», niște «manipulați». Unii care, culmea, se distrează normal. Tinerii ortodocși sunt tot tineri.
Oamenii ne-au întrebat ce ne-a unit. Credința, nădejdea, dragostea. În și de Dumnezeu, neam, țară. Acestea ne-au unit. Și vor continua să o facă întreaga viață, fiindcă ni le-am asumat în urma unei analize critice (ce să vezi, creștinii gândesc!) și a unui filtru suprem, pe care îl recomand cu drag: simțirea. Și da, ne definim prin ele.
Fiecare e liber să creadă ce vrea. Eu v-am spus ce-am trăit. Și vă mai spun și că ne-ntoarcem de acolo cu mulți prieteni noi, oameni faini, răspândiți prin toată țara, care ne așteaptă la ei cu drag, oricând. Fiindcă Ortodoxia, printre altele, are darul ăsta de a te face să simți că aparții C(c)uiva, că nu ești niciodată singur. Săracii de noi, cât de bogați suntem!” (Maria Lăcrămioara Rotărescu, clasa a XII-a, Colegiul Național „B. P. Hasdeu” din Buzău)
„…Experiența de a sta printre mii de tineri frumoși cu care împărtășesc aceleași valori, dar mai ales aceeași credință, a fost înălțătoare! Simțeam cum Hristos este într-adevăr în mijlocul nostru…
Pentru mine, ITO a fost o experiență unică, cu emoții și bucurii sufletești greu de descris! «Cu toții suntem un Potir! Credință, Nădejde și Dragoste». La ITO am resimțit Credința care ne-a unit, Nădejdea care a fost cu noi și ne-a ajutat să biruim, dar mai ales am simțit Dragostea, care este mama tuturor virtuților și ne dă putere să biruim păcatul!
Îmi doresc din suflet ca Dumnezeu să îngăduie să particip și anul viitor la ITO, să fim cât mai mulți, pentru că noi suntem Biserica!” (Tiberiu Gheorghiță, Seminarul Teologic Ortodox „Chesarie Episcopul” din Buzău)
„…Am râs, am legat prietenii și m-am simțit mândră că sunt româncă și am gustat o fericire care m-a inundat de prima dată. Nu voi uita niciodată câte am trăit în Craiova și cât m-au schimbat trăirile de acolo.
Emoțiile nu pot fi așternute pe hârtie, dar le port în suflet și aș vrea să transmit mai departe din ceea ce am simțit, pentru că ITO este evenimentul care a demonstrat cu ajutorul oamenilor minunați că tinerii Îl iubesc pe Dumnezeu și că Ortodoxia chiar salvează România!” (Andreea Amalia Dulgheru, Colegiul Național Pedagogic „Spiru Haret” din Focșani)
„Întâlnirea Internațională a Tinerilor Ortodocși aduce an de an noi experiențe, care dovedesc credința vie a poporului român. Deși mass-media militează pentru secularizarea societății, iar în viața de zi cu zi întâlnim oameni din ce în ce mai indiferenți și mai ofensați de învățăturile creștine, ITO rămâne unul dintre cele mai mari evenimente dedicate tinerilor. În acest an, am avut bucuria de a cunoaște tineri din toate colțurile țării. Am râs, am dansat și ne-am distrat, fiind toți în același potir, al dragostei, al nădejdii și al credinței.
Cel mai reprezentativ moment al ITO a fost procesiunea, atunci când toți am avut ocazia de a intona cântece patriotice și de a striga adevărul: «Ortodoxia salvează Romania!». Acest slogan i-a surprins pe cei ce ne priveau, însă noi am strigat din ce în ce mai mult, sperând ca miile de oameni ce ne-au văzut în aceste zile să vorbească despre acest eveniment și să pornească o dezbatere constructivă, ceea ce lipsește cu desăvârșire în țara noastră.
Experiența ITO rămâne una unică, în care mă simt mai aproape de Biserică și de Hristos!” (Mihail Pătrășcanu, clasa a XI-a, Colegiul Național „Al. I. Cuza” din Focșani)
„…Am plecat din Cetatea Băniei, cetatea creștinismului tânăr, cu un sentiment de împlinire sufletească și cu bucuria că lumea aceasta nu se va sfârși așa ușor, căci noi, tinerele gândiri ale acestei lumi, nu vom lăsa să se distrugă ceea ce pântecele mamelor noastre creștine au zidit”. (Rebeca Panait, Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Buzău)
„…Anul acesta, ca și anul trecut, ca și acum doi ani, de fapt… de 6 ani, există această întâlnire care adună tineri, adună suflete, adună spirite în care zburdă patriotismul și care, spre uimirea publicului ce ne privea ca pe un spectacol, nu au fost aduse din obligație, ci din dorința să își mărturisească propriul interes, propriul dor, propriul strigăt după Hristos și după o Românie întru Hristos. Nu am fost «niște obligați», ci am fost Tinerii în care mocnește o disperare de a ne împărtăși Iubirea și de a avea un alt suflet care să o înțeleagă. Venind aici, am salvat un colț de Românie, pentru că, în mod inconștient, a fost propriul nostru manifest de a avea o țară în care Hristos să mai sălășluiască. Am întâlnit atât de mulți tineri inteligenți și mult prea înțelepți pentru vârsta lor firavă, încât în sfârșit am fost convinsă că NOI mai avem o șansă. Credeți că iubirea a 4000 de suflete nu se va răsfira asupra României? Ați crezut că noi, acești tineri din generația care se presupune că «ar distruge totul», nu am putut să ne adunăm din interesul care rupe bariera contemporanului și va depăși importanța oricărui interes material? Uitați, dragilor, că am putut. Am zis DA unei întâlniri unde am ridicat o rugă mai presus de oricare alta…, aceea că noi nu Îl vom uita pe Hristos și că prin El vom menține această țară. Pentru mine, ITO a fost o mărturisire că se poate și că întru Hristos vom izbândi. Și dacă credeați că în tineri nu mai arde flacăra credinței și că nu mai putem face nimic, uitați că v-ați înșelat…, cele 4000 de suflete prezente an de an sunt un adevăr incontestabil”. ❤️ (Irina Pană, clasa a XII-a, Colegiul Național „B. P Hasdeu” din Buzău)
„De fiecare dată când zic «Întâlnirea Internațională a Tinerilor Ortodocși» mi se formează în minte imaginea a 4000 de tineri credincioși, o mare de copii, mică, însă, spre deosebire de imensa lume în care trăim. Îmi sună în urechi imnul ITO, cântat de fiecare glas sincer de copil, parcă văd o mulțime de oameni îmbrăcați în alb, fluturând steaguri ale țărilor de unde provin sau ale eparhiilor de care aparțin, parcă aud strigarea sufletului mărturisitor: «Hristos în mijlocul nostru!». Spre bucuria inimii mele și spre slava lui Dumnezeu, am ajuns la ITO și în acest an. A fost un moment așteptat încă de când am plecat de la Sibiu, anul trecut, după ce se încheiase prima mea experiență de acest gen. Anul acesta, la Craiova, am retrăit sentimente unice, însă am descoperit și câtă bucurie există în lucrurile mici din viața noastră. Spre exemplu, am găsit bucuria în sufletele noastre în momentul în care ne-a ieșit în cale o femeie, cu un lighean plin de gogoși calde, pentru a împărți din entuziasmul ei că ne aflăm acolo și că mărturisim adevărul, am găsit emoția ascunsă în ochii multora dintre noi, la auzul minunatelor versuri ale lui Adrian Păunescu, puse pe linie melodică de către Tudor Gheorghe. Mai apoi, am simțit cum sufletul ne saltă odată cu trupul, fiind prinși în hora tradițională românească sau cum două artiste precum Felicia Filip și Paula Seling reușesc să ne înalțe simțirile până pe cele mai înalte culmi. Am găsit bucuria sinceră în puterea de a striga pe nume, în timpul procesiunii, eparhia din care provenim, dar și în entuziasmul oamenilor locului de a ne vedea, care ne răspundeau de la geamuri, salutându-ne, uimiți, din mână. Am trăit frumos și pur la ITO, am cules roade îmbelșugate și de folos. Îi mulțumim neîncetat lui Dumnezeu pentru ceea ce suntem, români creștini ortodocși, și nu încetăm să credem că «Ortodoxia salvează România!»” (Ioana Sânziana Rotărescu, clasa a X-a, Colegiul Național „B. P. Hasdeu” din Buzău)
„Niciodată nu m-am simțit atât de mândră, fericită și privilegiată de faptul că sunt o ROMÂNCĂ CREȘTINĂ.
Prima mea experiență ITO a fost la înălțimea așteptărilor, am cunoscut oameni frumoși, pe care îi pot numi frați, cu care am avut schimburi de idei și impresii legate de diferite domenii, având mereu divinitatea în mijlocul nostru.
La ITO am simțit pentru prima dată, într-o mulțime de străini, faptul că fac parte dintr-o familie uriașă, călăuzită de cei mai nobili părinți. Fiecare eveniment din cadrul întâlnirii a fost trăit la intensitate maximă de fiecare celulă din trupul meu.
La finalul mega-evenimentului, am rămas cu o stare de liniște sufletească și trupească nemaiîntâlnită până acum, datorită faptului că mi s-a oferit șansa de a constata că Ortodoxia nu doar că salvează România, ea poate salva lumea.
În final, vreau să mărturisesc faptul că a fost un eveniment făurit cu suflet, pentru suflet și despre suflet!!!” (Andreea Olaru, Focșani)
„Pentru mine, ITO 2019 a însemnat un adevărat imperiu de binecuvântare și de cunoaștere, un mod prin care am reușit să mă dezvolt și să înțeleg cât de important este să-L am aproape pe Dumnezeu. Am analizat fiecare lucru din viața mea și mi-am dat seama că fără El nu aș fi putut realiza nimic. Inima mea nu a pompat doar sânge, ci și sentimente unice, care-mi curgeau prin vene. Am cunoscut oameni minunați, oameni cu care am împărtășit aceleași emoții și gânduri, oameni care doreau a dărui fără a primi nimic în schimb”. (Diana-Cristina Șontică, Colegiul Național „Al. I. Cuza” din Focșani)
„«Hristos în mijlocul nostru!» Încă îmi răsună în minte răspunsul la unison al celor 4000 de participanți ortodocși din toate ungherele lumii, în care sălășluiește credința în Bunul Hristos – o piață plină de tricouri albe, de chipuri inocente și steaguri fluturând cu mândrie că suntem legați de câteva lucruri comune: suntem români și ne mărturisim credința în Dumnezeu și în patrie, precum și în biruința lor, prin scandarea motto-ului: «Ortodoxia salvează România».
Vreau să mulțumesc tuturor celor implicați în organizarea distinsului proiect pentru efortul de a reuni un număr atât de impresionant de participanți de toate vârstele, de a le asigura totul, de la cazare la masă, de la distracție la spiritualitate. Mi-a făcut mare plăcere să mă aflu printre participanți, să cunosc atât de mulți oameni frumoși de peste tot și să îmi dau seama din nou cât de frumoasă este comunitatea creștină.
De asemenea, mulțumesc însoțitorilor de grup care ne-au ghidat pașii pe plaiurile Olteniei, ne-au sfătuit și ne-au purtat de grijă, voluntarilor care s-au apropiat de noi cu căldură și prietenie și ne-au prezentat Craiova din perspectiva cuiva care o cunoaște cu adevărat, dar și tinerilor cu care am interacționat. Vă mulțumesc tuturor pentru deschiderea spre conversație, spre cunoaștere, spre credință, pentru prietenie, pentru timpul de calitate petrecut împreună! S-a dovedit și anul acesta, la Craiova, că Hristos este și va fi în noi!” (Gabriela Jugănaru, Râmnicu Sărat)
„« – Sărut-mâna, doamnă!
– Să trăiți, copii! Vă pupăm!
– De unde sunteți?
– Din toată lumea!»
ITO 2019 – un sentiment copleșitor, o bucurie aparte și multă iubire de aproapele! Asta a însemnat pentru mine această Întâlnire la Craiova! Iubire de Dumnezeu, de credință, de prieteni, de necunoscut… Am râs până la lacrimi, am dansat, am jucat hore care păreau a fi o legătură strânsă între noi toți, cei 4000 de participanți, am fugit acolo unde am auzit sunetul armonios al chitarelor și am cântat cu patos!” (Isabela Coman, Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Buzău)
„Stăteam acasă, la câteva ore după ce ajunsesem în Focșani, și încă îmi venea să strig cât mai tare: «Vrancea și Buzău» sau «Buzău, Vrancea», cuvinte care stârneau zâmbete pe fețele mirate ale acelor străini pe lângă care treceau oameni din toată Europa, oameni total diferiți, de diverse vârste, ce vorbeau limbi diferite și care aveau culturi diferite, pe care îi lega un singur lucru: Ortodoxia…”. (Ana Ștefania Pințoiu, Colegiul Național „Al. I. Cuza” din Focșani)
