Manipulare şi dezinformare a opiniei publice

Întrucât postul regional de televiziune TVSudEst nu prea este urmărit, fiind transmis doar de anumite reţele de cablu, Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei a aflat cu întârziere, din alte surse, că la acest canal TV a fost difuzată, joi, 20 februarie 2014, orele 19.30, o aşa-zisă emisiune de anchetă – Dosarele ICS –, în cadrul căreia s-au prezentat mai multe informaţii false, în legătură cu Schitul Cetăţuia din judeţul Buzău.

Pentru cei care, eventual, vizionează programele acestei televiziuni, facem următoarele precizări:

1. În ultimii 10 ani, la Schitul Cetăţuia au vieţuit două monahii – de fapt, două femei văduve, care au îmbrăcat haina monahală la propriu, nu şi în sens duhovnicesc. Acestea au construit, după bunul plac, o serie de clădiri anexe, fără nici un fel de aprobare scrisă – pe linie bisericească –, fără proiect şi fără autorizaţie, ca şi cum schitul ar fi fost proprietatea lor personală.

2. Una dintre cele două călugăriţe, maica Eftimia Botezatu, a părăsit aşezământul monahal, fără binecuvântarea Chiriarhului locului, pentru a trăi alături de proprii copii, iar fosta stareţă, maica Olimpiada Zaiţ, în vârstă de 82 de ani, confruntându-se cu grave probleme de sănătate, a ajuns imobilizată la pat. Aceasta din urmă suferă de „disfuncţie cognitivă”, având un început de Alzheimer (după cum rezultă din fişa ei medicală).

3. Din luna iulie 2013, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Ciprian, la Schitul Cetăţuia trăiesc, după rânduielile vieţii monahale, cinci călugăriţe şi un preot slujitor, care-şi îndeplinesc îndatoririle ce le revin, prin săvârşirea slujbelor religioase zilnice. Din nefericire, aceste monahii nu s-au bucurat de o primire prietenoasă din partea celor două călugăriţe în vârstă, una din ele (Eftimia) interpretând, într-o manieră de neînţeles, că prezenţa altor călugăriţe la Schitul Cetăţuia le tulbură liniştea.

4. Pentru a beneficia de îngrijiri medicale adecvate, dar şi pentru a evita imixtiunea unor pretinşi binefăcători în organizarea internă a schitului, Chiriarhul Buzăului şi Vrancei a luat decizia ca maica Olimpiada să fie transferată la Centrul social-filantropic „Sfânta Elisabeta“, de la Mănăstirea Răteşti, inaugurat, aşa cum se ştie, anul trecut, cu prilejul sărbătorii Sfântului Nicolae.

5. Maica Olimpiada, fiind călugăriţă, se află exclusiv în grija Arhiepiscopiei, singurul for competent de a decide ce este mai bine pentru un monah vârstnic şi bolnav.

6. Deşi maica Olimpiada beneficiază de condiţii foarte bune în aşezământul mănăstirii Răteşti – având şi o însoţitoare care-i poartă de grijă –, aceasta şi-a exprimat dorinţa, în scris, de a părăsi centrul respectiv, pentru a trăi într-un apartament din municipiul Buzău, pus la dispoziţie de una dintre persoanele laice, care au influenţat-o spre neascultare de ierarhul locului.

7. Potrivit Regulamentului pentru organizarea vieţii monahale, o persoană care a depus voturile monahale (ascultarea, sărăcia şi castitatea) nu poate vieţui în lumea pe care a părăsit-o de bunăvoie, nici măcar în cadrul familiei. Cine încalcă aceste rânduieli dă dovadă de neascultare şi de neînţelegere a modului de vieţuire într-o mănăstire.

8. În pofida sfaturilor primite de la Chiriarh, de a nu face pe placul mirenilor, maica Olimpiada a luat decizia să părăsească Centrul pentru persoane vârstnice de la Mănăstirea Răteşti, astăzi, 28 februarie, având consimţământul fiului, dar fără aprobarea ierarhului. În aceste circumstanţe, Chiriarhul este nevoit să aplice prevederile Regulamentului de procedură al instanţelor disciplinare şi de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române, trimiţând cazul fostei stareţe a schitului Cetăţuia în judecata Consistoriului monahal (organismul de judecată competent a se pronunţa în această speţă).

9. Referitor la afirmaţiile îndrăzneţe ale unor „binefăcători”, facem precizarea că, potrivit Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, articolul 75 alin. (3), „în mănăstirea, schitul sau metocul date în folosinţă prin sfinţire, nici unul dintre ctitori, donatori şi binefăcători nu are vreun drept de proprietate, folosinţă sau amestec în conducerea, administrarea şi viaţa spirituală a acestora“.

10. În conformitate cu Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, articolul 31 alin. (1), „bunurile care fac obiectul aporturilor de orice fel – contribuţii, donaţii, succesiuni – precum şi orice alte bunuri intrate în mod legal în patrimoniul unui cult nu pot face obiectul revendicării lor ulterioare“.

11. În Biserica Ortodoxă Română, stareţul oricărei mănăstiri sau schit este episcopul locului, care încredinţează atribuţii de conducere unei persoane din obştea monahală, aceasta numindu-se stareţ(ă) sau egumen(ă).

12. Indiferent care a fost aportul sau contribuţia vreunei persoane la construirea ori dezvoltarea unui aşezământ monahal, aceasta nu are dreptul să se amestece în treburile interne ale Bisericii, respectiv ale mănăstirii, sub pretextul că a ajutat. Ea poate fi pomenită la Sfânta Liturghie, ca donator, nimic mai mult.

13. Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei respinge categoric pretenţiile aşa-zisului binefăcător (de altfel, bine plătit de către schit, în perioada 2006-2013, după cum se vede din facturile existente în dosarele verificate până acum), cel ce a generat această stare de tensiune, de a-şi exprima grija faţă de fosta stareţă a schitului, cu care nu se află în nici o relaţie de rudenie.

În concluzie, credem că postul TVSudEst s-a grăbit să difuzeze materialul respectiv, fără să aibă certitudinea că informaţiile sunt corecte, ceea ce, pentru noi, este un lucru suspect.

Acestea ne fac să credem că televiziunea menţionată mai sus urmăreşte scopuri străine de deontologia jurnalistică, potrivit căreia afirmaţiile făcute trebuie să provină din surse credibile şi probate cu dovezi. Se pare, totuşi, că unii care lucrează în această instituţie media acţionează la comandă, ca nişte mercenari.

În încheiere, precizăm, încă o dată, că Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei îşi gestionează singură problemele specifice, fără implicarea altor factori externi, iar, în cazul de faţă, a procedat corect, în conformitate cu prevederile Statutului şi regulamentelor bisericeşti.