Cu sufletele pline de bucurie, întâmpinăm și anul acesta marele praznic al Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, care ne oferă prilejul să reflectăm, din nou, asupra semnificației teologice a evenimentului în sine, dar mai ales asupra dimensiunii sale mistagogice, deoarece atunci, la plinirea vremii, în Bethleemul Iudeii, nu s-a născut un simplu om, ci Dumnezeu-Omul.
Cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, a binevoit să-Și asume trup omenesc, prin lucrarea Preasfântului Duh, din pântecele preacurat al Sfintei Fecioare Maria, împlinind astfel făgăduința Tatălui făcută protopărinților Adam și Eva, înainte de izgonirea lor din Grădina Edenului.
Astfel, an de an, în ziua cea sfântă de Crăciun, Mântuitorul Iisus Hristos Se naște duhovnicește în sufletele tuturor bunilor creștini, îndemnându-i să rămână întemeiați în credință, întăriți și neclintiți de la nădejdea Evangheliei, să-și îndeplinească îndatoririle firești de părinți responsabili și buni învățători ai copiilor lor și să fie încredințați că El este singura Cale ce duce la mântuire, Adevărul care ne face liberi; este însăși Viața veșnică și unica speranță a omului de a fi izbăvit de sub stăpânirea celui rău.
Din nefericire, în acest an cu adânci semnificații, când toată suflarea românească avea datoria de a-și comemora eroii și de a-i omagia pe făuritorii Unirii de la 1 Decembrie 1918, în spirit de unitate și frățietate, asupra poporului nostru s-a năpustit un puternic duh de dezbinare, producând multă suferință și îngrijorare, deoarece mulți dintre noi, mai ales în spațiul politic și mediatic, și-au arătat neputința de a cultiva dialogul civilizat și argumentat, de a respecta opiniile și convingerile celuilalt și de a se elibera de prejudecăți.
Nicicând nu s-a mai văzut atâta învrăjbire și ură nedisimulată între frați, ca în acest an, ceea ce arată că societatea românească a ajuns într-o stare gravă de îmbolnăvire spirituală, din care doar credința în Dumnezeu o mai poate ridica. Să nu uităm, însă, că ultimul cuvânt în viața noastră îl are totdeauna Hristos Domnul, Cel ce a biruit moartea cu iubirea Sa smerită și jertfelnică și ne-a încredințat că porțile iadului nu vor putea distruge Biserica Sa, ai cărei fii suntem și noi, cei de astăzi. Așadar, nu te teme, turmă mică – ne încurajează din nou Mântuitorul – pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă Împărăția.
Îmbrățișându-vă în iubirea Pruncului Iisus, Cel ce astăzi S-a născut și în ieslea inimilor noastre, vă doresc tuturor să petreceți Sfintele Sărbători de Crăciun, Anul Nou și Bobotează, cu pace și bucurie sfântă, cu sănătate și sporite nădejdi de mai bine, în anul care vine, 2019. Întru mulți și binecuvântați ani!
† C i p r i a n
Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei
