Mulțime de credincioși buzoieni au participat, vineri seară, 29 aprilie 2016, la Denia Prohodului Domnului, în Catedrala arhiepiscopală Înălțarea Domnului din municipiu. Slujba a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, împreună cu un sobor de preoți și diaconi. Slujitorii și credincioșii, aflați în jurul Sfântului Epitaf, așezat într-un frumos baldachin, în mijlocul bisericii, cu lumânări în mână, au cântat pătimirile, răstignirea, moartea și îngroparea Mântuitorului Iisus Hristos.

La finalul slujbei Prohodului, soborul de preoți și diaconi, în frunte cu Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ciprian, a mers, alături de mulțimea credincioșilor, în procesiune cu Sfântul Epitaf, pe următorul traseu: strada Obor (Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei), strada Chiristigii, strada Frăsinet, strada Unirii și, din nou, pe strada Obor, până la Catedrala arhiepiscopală.

Biserica noastră Ortodoxă a rânduit ca toți dreptcredincioșii creștini să participe la Denia Prohodului, pentru a cânta împreună cu sfințiții slujitori, în fața Sfântului Epitaf – care înfățișează trupul neînsuflețit al Mântuitorului Hristos așezat în mormânt – frumoasele imne de prohodire sau tânguire, izvorâte din credința, evlavia și dragostea creștinilor de odinioară, înainte de a-L petrece, în chip spiritual, pe ultimul drum al vieții Sale pământești, adică spre mormânt. Totodată, prin participarea noastră la această slujbă specială, încărcată deopotrivă de dramatism și speranță, Îi mulțumim cu recunoștință Fiului lui Dumnezeu întrupat, pentru iubirea Sa jertfelnică față de oameni, arătată prin acceptarea de bunăvoie a pătimirilor înfricoșătoare și a morții Sale pe cruce, Jertfa supremă prin care ne-a izbăvit din robia păcatului și a morții. Atunci când cântăm cele trei stări ale Prohodului, desigur, facem referire la ceea ce s-a întâmplat în urmă cu aproape două milenii, însă nu ne tânguim ca cei ce nu au nădejde, deoarece știm că Domnul nostru Iisus Hristos a biruit puterea morții și a iadului, cu puterea iubirii Sale smerite și iertătoare, și a înviat din morți ca un Dumnezeu atotputernic. În timp ce, cu trupul Său omenesc neînsuflețit, dar unit cu dumnezeirea Sa, Hristos Se odihnea în mormânt, cu sufletul Său omenesc îndumnezeit, a coborât la iad, pentru a-i elibera pe cei din veac adormiți cu nădejdea în venirea Sa, de sub stăpânirea întunericului și a morții, pe care le-a risipit cu strălucirea dumnezeirii Sale. Aceasta este, de fapt, icoana autentică a Învierii: coborârea lui Iisus la iad, de unde îi trage la lumină și viață, pe protopărinții Adam și Eva și pe toți drepții Vechiului Testament. De altfel, și cuvântul «Paști», prin care denumim sărbătoarea Învierii Domnului, înseamnă trecerea omului de la întuneric la lumină, de la moarte la viață și de pe pământ la cer, prin puterea mântuitoare a lui Hristos Cel răstignit și Înviat.

Pe toate acestea, însă, Mântuitorul le-a împlinit pe Crucea Golgotei, în fața căreia ne-am aflat, duhovnicește, și noi, în această seară, după care L-am condus, în procesiune, până la mormânt, adică până la Sfântul Altar al bisericii de unde am plecat, și unde se află Sfânta Masă, care este, de fapt, mormântul lui Hristos cel de viață dătător. De ce am procedat astfel, în acest an? Pentru că am dorit să reînnodăm firul tradiției noastre bisericești, întrerupt, din nefericire, în perioada regimului comunist, când slujitorii Bisericii au fost nevoiți să se limiteze doar la o mică procesiune cu Sfântul Epitaf, în jurul locașului de cult. Dacă la o înmormântare obișnuită, membrii unei comunități îl petrec pe cel răposat, mergând aproape pe toate ulițele satului, cu atât mai mult, se cuvine să arătăm respect, cinstire și iubire creștinească față de Dumnezeul nostru, însoțind icoana trupului Său omenesc, așezată într-un baldachin frumos împodobit cu flori, în cadrul unei procesiuni, pe străzile orașului, prin care ne exprimăm atât căința și durerea noastră sufletească, pentru păcatele săvârșite, cât și credința în puterea Sa dumnezeiască, prin care vom fi și noi izbăviți de moarte. Atâta vreme cât ne bucurăm de libertate, trebuie să ne mărturisim dreapta credință, cu demnitate și fermitate, întrucât ea a fost afirmată și apărată, de-a lungul veacurilor, cu multe jertfe omenești“, a spus Chiriarhul Buzăului și Vrancei.

După încheierea procesiunii, la intrarea în catedrală, cu toții au trecut pe sub Sfântul Epitaf, care, ulterior, a fost dus în Sfântul Altar și așezat pe Sfânta Masă. Aici, va rămâne în toată perioada pascală, până în ajunul sărbătorii Înălțării Domnului.