În goana după performanță, după progres, după „câștig”, este comun omului contemporan să muncească fără o răsplată reală, să se „dezvolte personal” fără niciun model, să se integreze fără comuniune, să citească fără să învețe, să critice fără să dea soluții, să facă exerciții de spiritualitate fără nicio legătură cu transcendența, să călătorească fără călăuză, să separe ceea ce este ortodox de ceea ce este eterodox cu acribie semantică și nu cu duh creștinesc, să abordeze brutal moartea fără nicio tensiune eshatologică… Toate acestea pândesc formarea majorității tinerilor din secolul al XXI-lea, făcându-i să alunece într-o inerție – dacă îmi este permis acest oximoron – a deja-vu-ului, a negării, a înregimentării, animate din când în când de false glorii și victorii…
Iată de ce Biserica Ortodoxă Română identifică permanent, selectează, creează și promovează noi mijloace de afirmare a sacralității vieții și a vocației dialogice a omului, după modelul sfinților capadocieni din secolul al IV-lea, articulând demersul educațional creștin pe cuvântul Evangheliei celei vii, în contextul oportunităților de învățare din spațiul euro-atlantic în care trăim.
Astfel, încă din anul 2014, dând expresie viziunii manageriale din cadrul Sectorului Învățământ și Activități cu Tineretul, am abordat și resursele de formare și educaționale oferite de Comisia Europeană, prin Programul Erasmus Plus, câștigând un grant pentru participarea la un curs de inițiere în organizarea de proiecte pentru tineri și lucrătorii de tineret, finanțate de Comisia Europeană, realizat de Agenția Națională din Grecia. În anul următor, am început identificarea de parteneri europeni și proiecte care să contribuie la dezvoltarea competențelor sociale și la formarea spirituală a beneficiarilor noștri, integrând și promovând valori creștine și europene conjunctive.
Primul mare proiect european de tineret, derulat de Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei, a avut loc în perioada 15-26 iunie 2017, în Aghveran, Armenia, în cadrul Programului Erasmus Plus, finanțat de Comisia Europeană: Faith to Divide, Faith to Unite: Interfaith Dialogue in Youth Work (Credința care separă, credința care unește: dialogul interreligios în activitățile cu tineretul). Centrul Internațional de Cercetare Interculturală, Învățare și Dialog din Erevan (ICIRLD) Armenia, a organizat un curs de formare profesională pe tema abordării dialogului interreligios în activitățile cu tinerii, organizat pentru lucrători de tineret din Marea Britanie, Danemarca, Turcia, Italia, Portugalia, Republica Moldova, Ucraina, Bielorusia, Germania, Belgia, Georgia, Armenia și România.
Din partea Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei, au participat Pr. prof. Cristian Marius Dima, lucrător de tineret calificat și Consilier eparhial, coordonatorul Sectorului Învățământ și Activități cu Tineretul, Dna Raluca Trocaru, inspector de specialitate în cadrul aceluiași sector, și Pr. Ionuț-Cristian Vuță – Consilier eparhial, coordonator al Sectorului Social-Filantropic și Misionar, toți membri ai echipei de proiect care au aplicat pentru această oportunitate de formare profesională.
Activitățile au vizat furnizarea unor metode și instrumente educative, precum și formarea de competențe în inițierea și derularea unor proiecte pe această temă, dar și crearea unei rețele de instituții și lucrători de tineret care să dezvolte programe educaționale cu și pentru tineri cu diverse identități religioase. Astfel, pe parcursul a mai bine de 10 zile, am avut ocazia să relaționăm cu ceilalți reprezentanți, prin intermediul a mai multor metode interactice, specifice educației non-formale, structurate pe tematica comunicațională și religioasă a cursului: jocuri de cunoaștere și schimb de experiențe, activități de formare și consolidare de grup, workshopuri de comunicare interculturală și de reliefare a importanței religiei în diferite sectoare ale societății actuale, tehnici noi de creație, analiză și reflecție asupra conceptelor semnificative folosite în activitățile cu tinerii din diferite contexte sociale și educaționale. Am avut bucuria de a împărtăși, grație unor activități precum „Biblioteca vie” (Living Library), „Cafeneaua publică” (World Café) și „Târgul internațional al organizațiilor participante” (NGO International Fair) perenitatea și specificul Ortodoxiei, libertatea de a rămâne în comuniune cu Hristos Mântuitorul, rolul educației religioase în formarea tinerilor de astăzi și a liderilor de mâine, dar și frumusețea tradițiilor și costumelor populare, a produselor tradiționale și specific românești, activitatea multilaterală a Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei și perspectivele educaționale ale acesteia.
Lucrătorii de tineret prezenți, de diverse religii și confesiuni creștine – majoritatea ortodocși, romano-catolici, greco-catolici ucrainieni, ortodocși armeni, musulmani, dar și câțiva practicanți ai hinduismului și budismului, precum și un agnostic au căutat ca, dincolo de pașapoartele dogmatice sau ideologice care configurează credințe ce îi despart, să construiască împreună căi comune pentru dialog, să elimine stereotipurile care separă și condamnă nedrept pe ceilalți și să mărturisească, prin diferite activități de educație non-formală, crezul lor, promovând credința unificatoare ca cea mai însemnată valoare comună în orice demers personal spiritual și chiar ca virtute fundamentală în creștinismul de diferite confesiuni. De aceea, am socotit că titlul original al cursului ar fi tradus mai potrivit „credințe care separă, Credința care unește”, pentru că oricare ar fi credințele care ne despart, credința, ca virtute, reprezintă una dintre cele mai eficiente căi de dialog și solidaritate, mai ales pentru tinerii lumii de azi.
Forța aceasta interioară, credința, această expresie a relației fiecăruia dintre noi cu Dumnezeu, unită cu rugăciunea și faptele bune, au constituit dominantele întâlnirilor organizate la Catedrala Ecimiadzin, centrul spiritual al armenilor de pretutindeni, la Moscheea Albastră din Erevan și la reședința liderului comunității Yazidi din Armenia.
Cea mai veche catedrală din lume, Ecimiadzin („Pogorât din Unul Născut”), este și cel mai vechi locaș de cult din Armenia, clădit la începutul secolului al IV-lea, în urma unei viziuni pe care Sfântul Grigorie Luminătorul, Părintele Bisericii Apostolice Armene, a avut-o: Mântuitorul Iisus Hristos, pogorât din rai, a lovit cu un ciocan de aur pământul din Vagharshapat, capitala de atunci şi centrul religios al Armeniei, poruncindu-i să construiască o biserică acolo, întocmai cu cea din vis. Forma actuală a catedralei datează din secolul al VII-lea, modificată doar de o nouă cupolă și o clopotniță, adăugate liniei ascetice a vechiului așezământ, în secolul al XVII-lea.[1] În proximitatea acesteia, se află reședința Catolicosului armean, un muzeu cu străvechi relicve – printre care sulița cu care a fost împuns Mântuitorul pe Cruce (Geghard), obiecte de cult, miniaturi și manuscrise de o valoare inestimabilă, o modernă și măreață bibliotecă, dar și Seminarul Teologic Gevorkian, cel mai vechi așezământ de nivel academic din Armenia, înființat în 1874, cu misiune educațională pentru Biserica Apostolică Armeană din toată lumea.
Moscheea Albastră (Gok-Jami) din Erevan datează din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, fiind sigura rămasă în capitala armeană, după perioada sovietică, și restaurată în urmă cu aproape 20 ani, de statul iranian. Aici se întâlnesc puținii musulmani care au mai rămas în capitală, pentru rugăciune și activități educaționale, în una din cele 28 de încăperi ale fostei madrase (o școală musulmană) ori în jurul fântânii din curtea interioară.
Comunitatea Yazidi din Armenia este cea mai însemnată minoritate etnică și religioasă din Armenia, numărând aproximativ 40 000 membri, care trăiesc în diferite sate. Invitați în casa liderului acestei comunități, Dl Aziz Tamoyan, ni s-a făcut o prezentare a acesteia și a religiei lor: organizați în caste închise, pe nedrept asociați cu populația kurdă, yazidiții practică o religie ancestrală, dominată însă de multe componente sincretiste identificabile în alte religii: animism, zoroastrism, islam, hinduism, budism, creștinism etc. Cu toate acestea, yazidiții sunt monoteişti, crezând în existenţa unei singure divinități, Yasdan, care a creat lumea văzută și nevăzută, venerată de credincioși prin intermediul lui Melek Taus (Îngerul Păun), cel ce duce la îndeplinire poruncile divine pe pământ. Au o relație specială cu Catolicosatul Bisericii Armene și sunt protejați prin măsurile legislativului armean.
Cea mai mare bucurie duhovnicească am trăit-o, însă, în pelerinajul pe care l-am făcut la Mănăstirea Khor Virap din câmpia armenească, în apropiere de granița cu Turcia, unde Muntele Ararat veghează asupra patriei armenilor – care îl consideră sfânt – într-o frumusețe silențioasă, ce dă mărturie peste timp despre istoria multimilenară a acestui popor creștin, frământat de vremuri și binecuvântat de Dumnezeu, deopotrivă. Aici a fost închis, timp de 13 ani – într-o celulă subterană devenită azi loc de pelerinaj – cel ce avea să devină mai târziu Sfântul Grigorie Luminătorul, din porunca regelui armean Tiridates a III-lea care, ulterior, după ce a fost vindecat de Sfânt, în mod miraculos, și l-a luat sfetnic și a sprijinit propovăduirea Evangheliei la poporul său, Armenia devenind, în 301, prima țară din lume în care creștinismul a fost declarat religie de stat.
La numai câțiva ani mai târziu, în 337, creștinismul a fost declarat religie de stat și în Georgia, țara vecină din zona Eurasiei, cu o istorie zbuciumată și oameni credincioși, deosebit de familiști și extrem de mândri de țara lor, patria Sfântului Ierarh Martir și om de cultură Antim Ivireanul și a celei mai vechi culturi viticole ale lumii.
Am avut ocazia să vizităm Tbilisi – una dintre cele mai fascinante capitale ale Europei, nedrept de necunoscută – cu o înfățișare particulară, armonie de tradiție și modernitate, un tablou „capodoperă” ce îmbină mozaicul multi-etnic și multi-religios al acestui popor. Mergând la pas pe străduțele pietruite din centrul vechi, cu puternice influențe balcanice, am putut vedea, în mai puțin de 10 minute, cel puțin o biserică ortodoxă, una romano-catolică, una ortodoxă-armeană, o moschee și un templu zoroastrian, dar și edificii de oțel și sticlă care accesorizează peisajul într-un stil șarmant și de neuitat. Catedrala „Sfânta Treime”, o sinteză a stilului bisericesc georgian și a celui bizantin, este cea de-a treia cea mai înaltă catedrală ortodoxă din lume, dominând unul din versanții pe care este așezat orașul, ilustrând, dincolo de cuvinte, identitatea profund ortodoxă a majorității georgienilor, dar și prestigiul de care se bucură episcopul ex cathedra, Preafericitul Părinte Patriarh Catolicos Ilia al II-lea, „cel mai de încredere om al Georgiei”[2] contemporane. Am fost binecuvântați să participăm la Sfânta Liturghie oficiată de Preafericirea Sa și un mare sobor de ierarhi, preoți și diaconi, impresionându-ne până la lacrimi monumentalitatea psalmodierii în limba georgiană, frumusețea icoanelor ce împodobeau interiorul, demnitatea „iubitoarei de Hristos armate” ce purta făcliile aprinse, în mijlocul poporului, în fața sfântului altar…
Ne-am întors acasă obosiți de drumul cu escală la Viena, dar încărcați de cunoștințe, mângâiați de rugăciune, nostalgici după ospitalitatea armenilor și georgienilor și, nu în ultimul rând, motivați să multiplicăm cele învățate și să realizăm parteneriate pe teme interreligioase și educaționale cu unele din organizațiile întâlnite.
Din Europa, în Asia, din Carpați, în Caucaz, dintr-o insulă de latinitate, într-o enclavă cu alfabete naționale, din București și Viena, la 10000 m altitudine până la Erevan, această călătorie a descris, aproape postmodernist, drumul invers al soarelui, de la apus la răsărit, pe un țărm și pe altul al Mării Negre, într-un timp circumscris nu ceasurilor – în ciuda diferenței minime de fus orar – ci descoperirilor, sclipirilor, întâlnirilor, simțirilor, citirilor, mărturisirilor… un timp dăruit de Bunul Dumnezeu, deopotrivă pentru noi și pentru ei, ca un răstimp după dialog și înainte de rugăciune…
Pr. prof. Cristian Marius Dima
Consilier eparhial
[1] http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/catedrala-ecimiadzin-67467.html
[2] http://edition.cnn.com/2010/WORLD/europe/04/23/georgia.powerful.patriarch.ilia/index.html
