Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, a sfințit, miercuri, 15 august 2018, biserica Mănăstirii Tarnița din județul Vrancea. Momentul încununează cei 12 ani de eforturi depuse la refacerea și înfrumusețarea lăcașului de cult cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” și „Sfântul Nicolae”. După slujba de târnosire, ierarhul a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, pe un podium special amenajat în curtea așezământului monahal.
În cuvântul de învățătură, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ciprian a explicat semnificațiile duhovnicești ale sărbătorii din 15 august.
„După cum Învierea Mântuitorului Iisus Hristos este Paștile de primăvară, tot astfel Adormirea Maicii Domnului este Paștile de vară al tuturor creștinilor care o cinstesc așa cum se cuvine pe Sfânta Fecioară Maria. Așadar, sărbătoarea de astăzi este un Paști, o încredințare pe care Maica Domnului ne-o dă tuturor că suntem meniți să trecem și noi de la moarte la viață, de pe pământ la cer […]. Nădăjduim cu toții că, prin rugăciunile Maicii Domnului, vom fi împreună cu ea în Împărăția lui Dumnezeu”, a spus Înaltpreasfinția Sa.
Răspunsurile la strană au fost oferite de Corul Psaltic Misionar „Sfântul Roman Melodul” al Eparhiei.
La finalul Sfintei Liturghii, Arhipăstorul Buzăului și Vrancei a hirotesit întru protosinghel pe ieromonahul Ștefan Cărea – duhovnicul Mănăstirii Tarnița, și întru stavroforă pe maica stareță Tomaida Ciorășteanu. Totodată, cei care au sprijinit lucrările desfășurate la mănăstire au fost răsplătiți cu Hrisovul de binecuvântare „Sfântul Mucenic Sava de la Buzău” și cu icoane.
Mănăstirea Tarnița, ctitorită, probabil, în prima jumătate a veacului al XVII-lea, de către ieromonahul Partenie, se află situată pe Măgura Odobeștilor, într-o zonă geografică de o frumusețe deosebită, pe teritoriul comunei vrâncene Bolotești.
Prima biserică a așezământului călugăresc a fost înlocuită, în anii 1919-1920, cu alta, din lemn, având hramul „Adormirea Maicii Domnului”, care, în 2006, a ars în întregime.
În perioada 2006-2018, prin strădania actualei starețe, ajutată de obștea de maici și de unii binefăcători, lăcașul de rugăciune a fost refăcut din temelie și s-au construit o clopotniță, o trapeză, un paraclis și un corp de chilii. De asemenea, biserica a fost împodobită cu pictură și dotată cu mobilier și cu obiectele necesare slujirii liturgice.
Desființată în 1959, mănăstirea a fost reactivată în 1990, ca așezământ monahal de călugărițe.
