Biserica Parohiei „Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi” din municipiul Buzău a fost sfințită duminică, 31 mai 2020. Slujba de târnosire a lăcașului de cult a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, în prezența a numeroși credincioși din întregul oraș. În continuare, Înaltpreasfinția Sa, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit Sfânta Liturghie în altarul de vară al parohiei.
În cuvântul de învățătură, Arhipăstorul Buzăului și Vrancei a explicat de ce Duminica a 7-a după Paști este închinată Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic, întrunit la Niceea, în anul 325, la inițiativa și sub președinția împăratului Constantin cel Mare, canonizat mai târziu de Biserica creștină și trecut în rândul sfinților.
„Tocmai își făcuse apariția o erezie foarte periculoasă pentru unitatea Bisericii lui Hristos, profesată de un preot din Alexandria Egiptului, pe nume Arie, care începuse să-i învețe pe oameni cum că Fiul lui Dumnezeu nu este egal cu Tatăl și, în consecință, Acesta n-a existat din veșnicie, așa cum învățau episcopii dreptcredincioși, încă de la întemeierea Bisericii. Accepta nașterea Fiului din Tatăl, dar nu din veșnicie, ci în timp. Plecând de la raționamentul logicii omenești că nașterea cuiva presupune preexistența celui din care se naște, Arie susținea că «a fost o vreme când Fiul nu a existat». De aici învățătura sa greșită, potrivit căreia Dumnezeu adevărat era numai Tatăl, în timp ce Fiul era doar o creatură a Sa, desigur, cea mai perfectă din câte există în cer și pe pământ. Erezia lui Arie se arăta a fi foarte periculoasă, deoarece punea sub semnul întrebării lucrarea de izbăvire a neamului omenesc de sub stăpânirea morții, pe care a împlinit-o Fiul lui Dumnezeu pe pământ, prin Întruparea, Răstignirea, Învierea și Înălțarea Sa la ceruri. Dacă Hristos nu ar fi fost și Dumnezeu adevărat, ci doar Om, nu ar fi putut să împărtășească oamenilor viața veșnică. […] De aceea s-au adunat Sfinții Părinți la Niceea, răspunzând chemării împăratului Constantin cel Mare: pentru a combate erezia ariană și a formula învățătura de credință mântuitoare. Atunci au fost redactate primele șapte articole din Simbolul de credință sau Crezul, pe care îl mărturisim în fiecare duminică la Sfânta Liturghie”, a spus Chiriarhul locului.
De asemenea, Arhiepiscopul Ciprian a vorbit despre fragmentul evanghelic duminical (Ioan 17, 1-13), care ne înfățișează Rugăciunea arhierească a lui Iisus.
„După Cina cea de Taină din Sfânta și Marea zi Joi, înainte de Sfintele Sale Pătimiri, Mântuitorul Hristos le-a adresat ucenicilor ultimele Sale învățături, pe care le-am putea considera un testament spiritual, încredințat celor mai apropiați prieteni ai Săi, înainte de a-Și da viața pentru mântuirea oamenilor. Încheindu-Și discursul, la un moment dat, Domnul Hristos, ridicându-Și ochii spre cer, I-a adresat Părintelui ceresc o rugăciune specială, numită «arhierească», în care-Și arată grija față de Biserica pe care urma să o întemeieze, în chip nevăzut, prin Jertfa de pe Crucea Golgotei, apoi, în chip văzut, prin trimiterea Duhului Sfânt, în ziua Cincizecimii, asupra Sfinților Săi Ucenici și Apostoli, când avea să se constituie prima comunitate de credincioși, uniți prin aceeași credință în Dumnezeu-Preasfânta Treime. S-a rugat Tatălui ceresc, spunând: «Părinte, a venit ceasul! Preaslăvește pe Fiul Tău, ca și Fiul să Te preaslăvească, precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viață veșnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui» (Ioan 17, 1-2), iar viața veșnică înseamnă să-L cunoști și să-L recunoști pe Dumnezeu Cel adevărat, prin Iisus Hristos, Fiul Său Cel Unul-Născut (cf. Ioan 17, 3), și cu ajutorul Duhului Sfânt, Care lucrează în Biserica Lui, până la sfârșitul veacurilor. Cu alte cuvinte, viața veșnică este viața de comuniune cu Dumnezeu, care se dobândește prin rugăciune smerită, prin ascultare față de Biserică, prin săvârșirea faptelor iubirii creștine și prin împărtășirea cât mai deasă cu Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos, la Sfânta Liturghie”, a subliniat Ierarhul.
Întâistătătorul Eparhiei Buzăului și Vrancei a mai arătat că tema Evangheliei din această duminică are legătură cu ceea ce s-a întâmplat în istoria Bisericii creștine de-a lungul veacurilor, dar și cu ceea ce se întâmplă astăzi cu toate popoarele creștine, marcate de fenomenul secularizării.
„Vrăjmașul diavol – care, în limba greacă, este numit «diavolos», adică dezbinătorul prin excelență –, nu se bucură de unitate, de dreptate și adevăr, de pace și de armonie; de aceea, face tot ce îi stă în putință ca să-i ademenească pe credincioși să se încreadă mai mult în mintea lor limitată, așa cum o făcuse Arie, și să respingă învățăturile cele sănătoase și adevărate, pe care Hristos le-a împărtășit Apostolilor, iar aceștia ni le-au transmis atât prin viu grai, cât și în scris, prin intermediul Sfintei Scripturi a Noului Testament. Prin învățăturile greșite pe care le presupunea, erezia ariană – ca, de altfel, toate ereziile și schismele apărute de-a lungul timpului – punea în pericol însăși mântuirea omului, deoarece, dacă acesta ar crede că Iisus Hristos a fost doar Om, nu și Dumnezeu adevărat, atunci nu s-ar mântui în veci. Prin urmare, dobândirea vieții veșnice nu este posibilă decât prin împărtășirea dreptei credințe și mărturisirea acesteia, care înseamnă să accepți și să-ți asumi tot ceea ce te-a învățat Fiul lui Dumnezeu întrupat, răstignit, înviat și înălțat la ceruri”, a afirmat Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian.
În cadrul Sfintei Liturghii, tânărul Gabriel Mîndruță – absolvent de Teologie Pastorală, a fost hirotonit în treapta de diacon pe seama Parohiei „Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi” din Buzău, Protoieria Buzău II.
Pentru eforturile depuse la construirea lăcașului de închinare, preotul paroh Ioan Mîndruță a primit rangul onorific de iconom.
Biserica „Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi” a fost ridicată din temelie între anii 2013-2020, prin strădania părintelui paroh și a dreptcredincioșilor creștini, cu sprijinul Primăriei municipiului Buzău, al Secretariatului de Stat pentru Culte și al unor oameni de bine. Sfântul lăcaș a fost împodobit cu o catapeteasmă sculptată în lemn de stejar, cu icoane pictate, precum și cu obiectele de cult necesare slujirii liturgice, iar în apropierea bisericii a fost construită o casă praznicală, compusă din bucătărie, sală de mese și bibliotecă parohială.
