Publicarea broșurii de informare Feriți-vă de preoții și de episcopii falși! are o motivație foarte precisă, și anume atenționarea dreptcredincioșilor din Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei, precum și din întreaga Biserică Ortodoxă Română, cu privire la fenomenul sectar ce se manifestă astăzi, pe fondul degradării morale a societății contemporane, chiar în sânul comunității creștin-ortodoxe, unde slujitori superficiali și enoriași necatehizați rup trupul eclezial, din considerente personale și pentru obținerea de foloase materiale necuvenite.
Astfel, au luat naștere, în ultima vreme, grupări parareligioase, care pun în pericol unitatea Bisericii Ortodoxe Române și universale, conduse fie de lideri laici, lipsiți de fundamentul sacramental al credinței creștine, fie de falși clerici, rupți de succesiunea apostolică a Bisericii autentice. Deși, pe fondul respectării Declarației Universale a Drepturilor Omului, aceste grupări religioase beneficiază de legalitate statală, în baza dreptului de asociere, totuși, din punct de vedere bisericesc, ele nu pot fi cuprinse în cadrul canonicității, stabilit de Sfinții Părinți ai Bisericii și de Sinoadele Ecumenice.
Ca urmare, un așa-zis preot sau ierarh, care se pretinde ortodox – dacă nu face dovada hirotoniei sale de către episcopii uneia dintre cele 14 Biserici Ortodoxe surori canonice[1] și, implicit, a comuniunii cu aceștia – nu poate fi considerat, din punct de vedere al Bisericii Ortodoxe universale, decât un preot sau un episcop fals, neadevărat sau necanonic, întrucât unitatea trupului hristic comunitar, asemenea celui sacramental, se regăsește, deopotrivă, atât în pliroma Ortodoxiei (comuniunea celor 14 Biserici Ortodoxe autocefale), cât și în fiecare parte a ei (spre exemplu, Biserica Ortodoxă Română). De menționat faptul că demersul nostru nu vizează confesiunile creștine istorice sau cultele neoprotestante, recunoscute de statul român și alte state europene, întrucât credincioșii ortodocși români cunosc foarte bine diferențele dintre ele și Biserica lor strămoșească și, în consecință, nu există riscul vreunei confuzii cu privire la slujbele săvârșite în locașurile de cult specifice acestor confesiuni, fie în țară, fie în străinătate.
De aceea, chiar dacă legislația civilă a statelor actuale acceptă ca legală existența și funcționarea unor grupări religioase separatiste ce se pretind ortodoxe (singurele la care ne-am referit în broșura noastră de informare), acestea nu sunt canonice (adevărate) și nici nu pot dobândi canonicitate, în afara Bisericii Ortodoxe Celei una, sfântă, sobornicească și apostolică.
În acest sens, Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei are obligația, iar credincioșii din cuprinsul ei au dreptul de a fi corect informați cu privire la aceste chestiuni, care îi pot induce în eroare, periclitându-le, în cele din urmă, însăși mântuirea, știut fiind faptul că harul Preasfântului Duh, Duhul Adevărului și principiul comuniunii în Hristos, nu lucrează (operează) decât în Biserica autentică, păstrătoarea, prin succesiune apostolică, a adevărului mântuitor.
Cât privește grupările parareligioase din țară și din străinătate – precum așa-zisa Metropolia Autonoma Cristiana Ortodossa di Bergamo e dell’Europa (nerecunoscută nici de Biserica romano-catolică) sau cea de la București, intitulată Mitropolia Autonomă după Vechiul Calendar „Episcop Gherasim“ – acestea nu pot fi socotite canonice atâta vreme cât așa-zisul Thomos de recunoaștere a lor este emis de conducătorul unei alte structuri necanonice din SUA, care nu este recunoscută nici de Biserica Ortodoxă din America (OCA), și cu atât mai puțin de Patriarhia Ecumenică (a se vedea răspunsul primit de Patriarhia Română de la cele două Biserici).
Așadar, din informațiile pe care le deținem, Dl Octavian Pop Bindiu, autorul Scrisorii deschise nr. 161/13 iulie 2016, a fost hirotonit ieromonah în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, slujind la Penitenciarul Găești, dar a pierdut preoția lucrătoare prin actul de caterisire și excludere din monahism, emis de către Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist, în decembrie 2006, din pricina slujirii sale cu ereticii și schismaticii unor structuri religioase necanonice din Ucraina, acolo unde, ulterior, pretinde că a fost și „hirotonit“ întru arhiereu, ritual ce nu poate fi socotit valid de Biserica Ortodoxă, atâta timp cât a fost oficiat tot de ierarhi necanonici.
Așezarea fotografiei Domniei sale alături de ceilalți preoți și episcopi falși, în broșura noastră de informare, se explică prin faptul că mulți credincioși din cele două județe ale Eparhiei noastre, care lucrează în Italia, și-au manifestat nedumerirea cu privire la unele spații religioase amenajate în diferite clădiri prin unele orașe italiene, unde slujesc, după ritul ortodox, „preoți“ români, care se recomandă a fi canonici. Menționăm că cei interesați nu s-au referit la preoții care fac parte, jurisdicțional, din Episcopia Ortodoxă Română a Italiei, păstorită de Preasfințitul Siluan Șpan, membru al Sfântului Sinodul al Bisericii Ortodoxe Române. Prin urmare, credincioșii Eparhiei noastre au dreptul să fie bine informați cu privire la validitatea slujbelor săvârșite de către cei ce nu fac parte din comuniunea Bisericilor Or-todoxe amintite mai sus, de vreme ce ei, din neștiință, au participat la astfel de slujbe.
Menționarea numelui și postarea fotografiei Dlui Octavian Pop Bindiu, în broșura noastră, nu însemnă nicidecum încălcarea dreptului său de a face parte dintr-o altă structură religioasă, organizată sub formă de asociație, de vreme ce se bucură, deja, de acest drept, prevăzut în legislația civilă a statului italian și a celui român. Interpretarea sui generis dată de Domnia sa unor articole din Legea 489/2006 – care cuprinde, în anexă, doar 18 culte religioase, recunoscute de statul român –, în sensul că titlul broșurii, asociat cu numele și fotografiile apărute în interiorul ei, ar constitui o „fățișă discriminare și încălcare a dreptului uman“ este una falsă, fără fundament logic și legal, întrucât nu i-a contestat nimeni dreptul de asociere sau de manifestare a credinței sale religioase. Însă, în virtutea aceleiași legi și, mai ales, a învățăturii de credință, a sfintelor canoane și a Statutului său de organizare și funcționare (aprobat de Guvernul României și publicat în Monitorul Oficial), Biserica Ortodoxă Română – căreia i se recunoaște rolul important în istoria națională a României și în viața societății românești (Legea 489/2006, Cap. II, Secțiune 1, Art. 7, Alin. 2) – are obligația morală de a-și proteja credincioșii de acțiunile prozelitiste ale ereticilor și schismaticilor, cel puțin la nivel de informare corectă, cu privire la diferitele fenomene religioase, apărute în trecut și în prezent.
Îl sfătuim pe Dl Octavian Pop Bindiu să-și asume responsabilitatea acțiunilor săvârșite în interiorul Bisericii Ortodoxe Române, motiv pentru care a fost caterisit, și să conștientizeze faptul că integrarea lui într-o structură religioasă, nerecunoscută de niciuna dintre Bisericile Ortodoxe autocefale canonice, nu-i conferă nici legitimitate, nici canonicitate. Mai curând, îl îndemnăm pe Domnia sa să retracteze cuvintele jignitoare proferate la adresa Arhiepiscopului Buzăului și Vrancei, precum și catalogarea tendențioasă a evenimentelor bisericești, la care Biserica Ortodoxă Română a luat parte. Nu are căderea, nici competența să se exprime cu privire la scopul organizării unor astfel de evenimente, cu atât mai puțin să dea sfaturi ierarhilor canonici, printre care nu s-a învrednicit să se numere, motiv ce l-a determinat să aleagă apartenența la unele structuri necanonice.
Precizăm că broșura de informare, editată de Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei, are un caracter misionar, și nu unul de „răfuială“ cu una sau mai multe persoane care se simt ofensate de apariția ei. Aceasta a fost distribuită, în locașurile de cult (nu prin librării sau magazine bisericești), doar credincioșilor ortodocși români din Eparhia noastră, ținând seama de faptul că, în orașul Focșani, s-a format, deja, o grupare schismatică, parareligioasă, care a aderat la una din așa-zisele mitropolii autonome necanonice. În plus, pe un site de știri (http://www.newsbuzau.ro/), a fost postată o informație – preluată apoi și pe pagina de facebook a fondatoarei acelei grupări – în legătură cu implicarea „mitropolitului“ Onufrie Pop într-o acțiune de înființare a unei „episcopii“ pe teritoriul județului Vrancea. Este adevărat că, Dl Octavian Pop Bindiu a solicitat retragerea știrii postate pe site, însă complicele său de la Buzău, Iulian Gavriluță (preot ortodox caterisit) a menținut-o, ceea ce a provocat o stare de indignare și tulburare în rândul preoților și credincioșilor din Eparhia noastră, care și-au exprimat dorința de a fi informați în legătură cu aceste structuri paralele, pretinse bisericești.
După cum rezultă din titlu, broșura editată de Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei are caracter strict de informare, și nicidecum unul propagandistic, cum insinuează Dl Octavian Pop Bindiu, întrucât Biserica Ortodoxă de pretutindeni n-a făcut vreodată și nici nu face propagandă religioasă, ci doar misiune creștină, prin propovăduirea corectă a Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos, în lumina Sfintei Tradiții și a teologiei Sfinților Părinți. De asemenea, cuvintele ce însoțesc fotografia Domniei sale – ca, de altfel, și ale celorlalți – sunt explicative și descriptive, bazate pe informații corecte privind statutul canonic al persoanelor în cauză, în raport cu Biserica Ortodoxă. Ele n-au fost inserate în scop acuzator sau discriminator, cum afirmă Domnia sa în Scrisoarea deschisă menționată mai sus, ci pentru a prezenta o stare de fapt, cu privire la statutul necanonic al unor persoane care se consideră preoți și episcopi ortodocși; or, în limbajul nostru bisericesc, semnificația cuvântului necanonic este aceea de neadevărat, fals.
După cum astfel de persoane au libertatea să acționeze subversiv împotriva unității Bisericii Ortodoxe, pe care o denigrează în scris și verbal, tot astfel, ierarhii canonici (adevărați) ai Bisericii noastre strămoșești au nu numai libertatea, ci și obligația să apere dreapta credință și să-i informeze pe credincioșii ei, despre existența unor astfel de lupi răpitori, îmbrăcați în piei de oaie (cf. Matei 7,15), care urmăresc să semene confuzie în mintea oamenilor.
În încheiere, precizăm că Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei nu va retracta afirmațiile cu privire la identitatea de preot sau episcop fals aplicată unuia sau altuia dintre cei cuprinși în broșură, decât în situația în care aceștia vor prezenta sau publica actul lor de hirotonie (întru preot sau episcop), săvârșit în mod valid de către unul sau mai mulți episcopi canonici, care aparțin de Biserica Ortodoxă universală (înțelegând prin aceasta cele 14 Biserici Ortodoxe autocefale, menționate mai sus), precum și statutul lor de reală comuniune cu ierarhii canonici ortodocși. Până atunci, potrivit responsabilităților noastre pastorale și misionare, avem tot dreptul să ne informăm credincioșii cu privire la apariția și funcționarea acestei „Biserici“ paralele, ai căror așa-ziși preoți și ierarhi – majoritatea foști preoți în Biserica Ortodoxă Română, excluși din cler sau din monahism, prin acte de caterisire – se pretind ortodocși și induc, cu bună știință, în eroare, atât opinia publică, cât și pe dreptcredincioșii creștini, care nu pot face distincția între preoții canonici și cei falși.
Dl Octavian Pop Bindiu – ca unul care a absolvit o facultate de teologie ortodoxă, în România – ar fi trebuit să facă deosebirea între Bisericile Ortodoxe canonice și structurile religioase necanonice, existente pe teritoriul altor țări, la care a aderat. (Sectoarele Cultural și Comunicații Media ale Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei)
[1] Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului; Patriarhia Alexandriei și a toată Africa; Patriarhia Antiohiei și a tot Răsăritul; Patriarhia Ierusalimului și a toată Palestina; Patriarhia Moscovei și a întregii Rusii; Patriarhia Bisericii Ortodoxe Sârbe; Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române; Patriarhia Bisericii Ortodoxe Bulgare; Patriarhia Georgiei; Arhiepiscopia Noii Justiniane și a Ciprului; Arhiepiscopia Atenei și a întregii Elade; Arhiepiscopia Tiranei, Durresului și a întregii Albanii; Mitropolia Ortodoxă a Varșoviei și a întregii Polonii; Mitropolia Ortodoxă din Ținuturile Cehiei și Slovaciei.
